CARTEA E O VIAȚĂ – sezonul 15, episodul 7


Cum să trăiesc când sunt frântă? Când sunt pierdută, cine va veni să mă găsească? Când uit cine sunt, cine va veni să-mi amintească? Când viața încearcă să mă zdrobească, cine va veni să mă întregească?

Am aflat că niciuna dintre noi nu e niciodată prea frântă pentru a nu putea fi întregită de Dumnezeul căruia Îi place „să facă toate lucrurile noi”, este răspunsul pe care îl oferă Ann Voskmap acestor întrebări în volumul Calea împlinirii – o călătorie de 60 de zile către o viață din abundență.

Sâmbătă, 17 noiembrie, de la ora 2 și 20 în emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ vă invităm să descoperiți câteva frânturi din acest volum plin de sensibilitate, ce cuprinde 60 de meditații despre suferință, inimi frânte, durere, dragoste, sacrificiu, har, iertare, și, ca un fir roșu prin toate, dragostea Lui Dumnezeu și a noastră față de El.

 Ia-ți un moment de respiro, în care să deschizi Scriptura și să reflectezi nu doar la modul în care sufletul tău poate fi revigorat, ci chiar la calea ce te poate duce spre o viață împlinită.

Câteva momente de respiro vă propunem și noi sâmbătă, de la ora 2 și 20 când vă împărtășim câteva dintre pasajele noastre preferate la RVE București pe 94,2 FM și pe rvebucuresti.ro.

Reclame

Când suferi, atunci suferă. Suferă pe față în prezența lui Dumnezeu. Suferă pe față în prezența celor câțiva față de care știi că-ți poți deschide inima. Simte-ți durerea. Privește frângerea ca pe o oportunitate, ca pe o șansă de a descoperi o dorință pe care nici o frângere nu o poate stinge, dar pe care numai frângerea o poate descoperi.

Amintește-ți ce este frângerea. Este conștiența că îți dorești cu ardoare să fii cineva cine nu ești și nu poți fi fără ajutor divin. Nu pretinde față de Dumnezeu, față de tine însuți sau față de comunitatea în mijlocul căreia te simți în siguranță că te simți cum nu te simți sau ești ceea ce nu ești.

Larry Crabb, Vise năruite


Iubirea posedă în sine o dimensiune înfricoșătoare, mai ales după pierdere. Dacă pierderea ne mărește capacitatea de a iubi, atunci capacitatea sporită de a iubi ne va face să simțim o durere cu atât mai mare când suferința va lovi din nou. Nu există o soluție simplă la această dilemă. Izolarea de oameni și protejarea propriei persoane micșorează sufletul; alternativa de a iubi chiar mai profund decât înainte ne pune în postura de a suferi din nou, pentru că alegerea de a iubi cere curajul de a trăi durerea. Știm că pierderea nu este o experiență singulară în viață. Este deci normal să ne dăm înapoi înspăimântați din fața acestei amenințări. Dar cea mai mare pierdere nu e să suporți pierderea propriu-zisă, ci să refuzi să mai iubești, căci aceasta poate duce la moartea sufletului.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii


Unde te afli astăzi nu este locul în care vei rămâne pentru totdeauna. S-ar putea să nu vrei să accepți situația în care te afli, dar este important să-L accepți pe Cel al căruia ești.

Dacă crezi că ești definit doar de dezamăgirile și dezastrele din viața ta, vei abdica de la rolul tău în această lume, rol pe care numai tu îl poți îndeplini.

Dar dacă alegi să-ți accepți călătoria – chiar și părțile care te dezamăgesc, te provoacă sau te fac să te îndoi din cauza poverii emoționale – , vei putea într-o zi să te uiți în urmă și să vezi greutățile ca parte a vieții tale și nu ca pe o definiție a vieții tale.

Crede că tot ceea ce vezi nu e tot ce există.

Chrystal Evans Hurst, How to Fight for Your Life: When You Kinda Enter a Full-Blown Ugly Cry


Generația noastră a pierdut conceptul descoperirii bucuriei în dorințele neîmplinite. Nu mai știm ce înseamnă să sperăm. Știm ce vrem și vrem acum. Orice dorință nesatisfăcută a ajuns ca o durere de dinți îngrozitoare de care vrem să scăpăm repede și cu orice preț. Adevărul însă e că rostul durerii este acela de a fi un indicator care să ne îndrume spre un loc mai bun.

Larry Crabb, Vise năruite