Un strop de viață pentru părinți #34


Merită să le demonstrăm, prin acomodarea cu marea cultură, că inteligența rămâne cel mai activ afrodisiac și că tandrețea, subtilitatea sau spontaneitatea nu sunt adversarii, ci aliații împlinirii senzuale la care au dreptul. Merită, de asemenea, să le arătăm de ce frumusețea fizică e reflexul unei personalități armonioase, și nu „măsura” unui canon trupesc prefabricat.

După mine, părinții trebuie să le spună copiilor nu atât cum „se fac” copiii, ci altceva, mai destoinic: să nu practice sexul accidental. Să nu reducă una dintre cele mai subtile experiențe umane la un soi de sportivitate demonstrativă. Să nu pătrundă fizic acolo unde inteligența și sensibilitatea lor n-au făcut deja o pârtie cât mai fină. Intimitatea fizică e consecința unei comuniuni sufletești și intelectuale, între persoane care împărtășesc mai mult decât excitabilitatea epidermică. În limbajul biblic, formula „a cunoscut femeia” desemnează eufemistic acuplarea: de ce n-ar desemna și cunoașterea ei prealabilă, ca univers ce se cere cercetat cu puterea iubirii adevărate?

Să le spunem fiilor noștri că virilitatea e mai mult decât capacitatea erectilă: ea implică mai curând sobrietatea cultivată, politețea, stăpânirea de sine, afecțiunea protectoare, rafinamentul comportamental lipsit de pedanterie, umorul de calitate și, la timpul cuvenit, oficiul discret suveran al paternității responsabile.

Să ne amintim proverbul francez: chassez le naturel, il revient au galop. E suficient să ieșim pe stradă, în oricare oraș al lumii, pentru a vedea că umanitatea rămâne esențialmente masculină și feminină, într-o complementaritate menită să perpetueze viața și să asigure dramaturgia ei comunitară. Nu doar bunul-simț, ci și statisticile – ca oglindă a realității pan-umane – ne pot asigura că excesele ideologiei contemporane nu au forța de a modifica rânduiala firească. Cu atât mai bine!

Teodor Baconschi, Averea bunei educații

Ce am citit în iulie 2021


Cu toate că în luna iulie am avut, în mare parte, același ritm lent de lectură ca în luna iunie, am reușit să citesc un număr dublu de cărți, dintr-o mai mare varietate de genuri, multe dintre ele începute cu o lună sau mai multe în urmă. Un pic de istorie, un pic de culise literare, rugăciuni, cărți de parenting, Anne și, desigur, cărți pentru copii – în total, 16 cărți, iată care au fost!

Continuă lectura „Ce am citit în iulie 2021”

Ce am citit în iunie 2021


Luna iunie a fost luna recitirilor și a cititului lent, drept pentru care am reușit să termin doar 8 cărți (că de început, am mai început și altele); cărți – cu o singură excepție – una și una: prieteni dragi din copilărie, o carte de parenting, o carte pentru cupluri și alte două cărți de ficțiune deosebite. Ce au însemnat pentru mine aceste recitiri și o lectură mai lentă, dar mai aprofundată, aflați în cele ce urmează.

Continuă lectura „Ce am citit în iunie 2021”

Ce am citit în februarie 2021


În luna februarie am reușit să citesc 23 de cărți, marea majoritate pentru copii, multe dintre ele cărți pe care nu-mi propusesem la începutul lunii să le citesc; un volum de L.M. Montgomery, unul despre Japonia, un volum de C.S. Lewis, benzi desenate, o carte despre îngrijorare și una despre un subiect care cred că este nișa nișelor, iată care au fost!

Continuă lectura „Ce am citit în februarie 2021”

Ce am citit în octombrie 2020


Luna octombrie a semănat un pic ca stare interioară cu luna mai, nu prea am avut spor la citit și, deși mai am destule cărți în bibliotecă, parcă nu mă atrage acum nimic din ce am deja, așa că aștept cu nerăbdare finalul provocării pe care mi-am lansat-o singură în luna ianuarie – aceea de a nu-mi mai cumpăra cărți până la ediția Gaudeamus 2020 (cine ar fi crezut ca vom avea un an fără târguri de carte fizice! :(() și de a citi cât mai multe dintre cărțile din propria bibliotecă.

Ca să n-o mai lungim, în luna octombrie am citit 12 cărți, dintre care 11 sunt din biblioteca personală, dar multe cumpărate recent – 2 pentru emisiune, 5 pentru Mihai (plus alte 4 tot de-ale lui, pe care le avea deja, dar nu le citiserăm).

Așadar, multe cărți frumoase pentru copii și doar câteva pentru adulți, iată cel mai scurt raport de până acum! Continuă lectura „Ce am citit în octombrie 2020”