La un an de la lansare, vă readuc astăzi în atenție încă o carte scrisă de mult-îndrăgitul nostru C.S. Lewis. Este vorba despre Desființarea omului sau Cugetări asupra educației, cu referire îndeosebi la predarea englezei în clasele mari.
Cartea Desființarea omului reunește trei conferințe susținute de C.S. Lewis în februarie 1943, deci în plin război mondial, la Universitatea din Durham. Prima conferință se numește „Oameni fără piept”, a doua se numește „Calea”, iar a treia, „Desființarea omului”. Cum veți deschide cartea, veți vedea că Lewis face referire la o altă carte, pe care o numește „Cartea verde”, și pe deasupra nici nu ne dă numele real al autorilor respectivei cărți, ci îi numește Gaius și Titius.
Așa că, pentru a înlătura orice confuzie, vă vom spune că prelegerile din „Desființarea omului” au fost scrise ca reacție la cartea The Control of Language: A Critical Approach to Reading and Writing (Controlul limbii: O abordare critică a cititului și scrisului), publicată în 1939 de Alexander King și Martin Ketley. Alec King era lector la University of Western Australia, iar Martin Ketley era șeful departamentului de literatură clasică la Collegiate School of St. Peter din Adelaide, Australia. Aceasta este de fapt Cartea verde despre care va tot vorbi Lewis și aceștia doi sunt Titius și Gaius. Cu toate că manualul The Control of Language probabil a căzut în uitare, el a dat naștere însă la una dintre cele mai elocvente critici ale modernismului, scrisă în stilul lui Lewis și cu capacitatea lui de a concepe ceva care să fie relevant nu doar pentru timpul său, ci își păstrează prospețimea și peste decenii.
Continuă lectura „„Desființarea omului” de C.S. Lewis”