„Pledoarie pentru Creator“ de Lee Strobel

Astăzi vom descoperi cum a fost schimbată viaţa unui ateu convins care a decis să cerceteze majoritatea dovezilor referitoare la creştinism şi să le verifice validitatea. Timp de doi ani, acesta a călătorit şi a stat de vorbă cu specialişti din domenii ca istoria, filozofia, teologia, fizica, biochimia, cosmologia, astronomia şi biologia.

Este vorba despre Lee Strobel, un autor creştin contemporan. De formaţie jurnalist, acesta a lucrat timp de 14 ani ca jurnalist de investigaţie profesionist la ziarul The Chicago Tribune, experienţă ce l-a ajutat în propria investigaţie cu privire la creştinism şi Isus Hristos. El a fost motivat în cercetarea sa de transformarea pe care a observat-o în viaţa soţiei sale, Leslie, care a decis să-l urmeze pe Isus înaintea lui. El a vrut să afle dacă există o bază reală pentru credinţa ei, dacă există dovezi în afara Bibliei care să dovedească validitatea acestei scrieri şi a Evangheliei, dar şi a existenţei lui Dumnezeu. Toate dovezile l-au îndreptat spre Dumnezeu şi Lee Strobel a devenit creştin în anul 1981.

Ca urmare a cercetărilor sale sau, mai degrabă, pe baza acestora, Lee Strobel a scris o serie de cărţi în care intră în dialog cu diverşi cercetători pentru a supune judecăţii tot felul de obiecţii la adresa existenţei unui Creator, a nevoii de credinţă sau a istoricităţii şi dumnezeirii lui Isus Hristos. Acestea sunt Pledoarie pentru Cristos, Pledoarie pentru credinţa creştină şi Pledoarie pentru Creator.

În fiecare dintre ele, Lee Strobel îşi asumă poziţia scepticului care pune totul sub semnul întrebării, dar care este dispus să afle adevărul şi să meargă oriunde îl vor conduce dovezile pe care le găseşte în favoarea cazurilor pe care le cercetează. Chiar aceasta a fost atitudinea lui în propria sa călătorie în căutarea adevărului şi a dovezilor în favoarea adevărului.

Vă invit ca astăzi să descoperim împreună o parte dintre aceste dovezi pe care le investighează şi descrie în Pledoarie pentru Creator. Cartea a apărut pentru prima dată în SUA în 2004 la editura Zondervan cu titlul The Case for a Creator, iar în limba română ea a apărut la editura Cartea Creştină.

Iată ce spune Lee Strobel despre metoda folosită în cercetarea sa, metodă ce se reflectă în felul în care este scrisă cartea:

„Mi-am propus să intervievez persoane cu autoritate în diferite discipline ale ştiinţei cu privire la cele mai recente descoperiri din domeniul lor. Atunci când am ales aceste persoane am urmărit ca acestea să fie profesori doctori care au o competenţă de netăgăduit, care sunt capabile să comunice într-un limbaj accesibil şi care refuză să se mărginească doar la lumea corectă din punct de vedere politic a naturalismului sau materialismului. Până la urmă, n-avea niciun rost să scot din calcul de la început niciun fel de ipoteză. Voiam să am libertatea să cercetez toate posibilităţile.“

Lee Strobel mărturiseşte în primele capitole ale cărţii, care sunt un fel de introducere, cum „Seminţele ateismului mi-au fost plantate în timpul tinereţii, atunci când autorităţile din domeniul religios păreau să nu fie dispuse sau să nu poată să mă ajute să capăt nişte răspunsuri la întrebările mele despre Dumnezeu.“ El recunoaşte că ceea ce l-a îndreptat spre ateism a fost teoria evoluţionistă a lui Darwin predată în şcoală. De aceea, acesta este primul subiect pe care îl dezbate în cartea sa. Iată ce spune el în concluzia acestui capitol: „Darwinismul este doar o filosofie materialistă care se dă drept ştiinţă şi oamenii încep să o perceapă aşa cum este.“

Următoarea problemă pe care o dezbate cu următorul specialist, Stephen C. Meyer, este opoziţia dintre ştiinţă şi credinţă şi măsura în care ele au legătură una cu alta. Meyer pledează pentru un fel de colaborare a celor două, argumentând că dovezile ştiinţifice de fapt sprijină credinţa teistă şi că ştiinţa, atunci când e practicată cum trebuie, este un indicator spre Dumnezeu.

De asemenea, el spune că deşi multe dintre lucrurile cu care se ocupă ştiinţa şi religia biblică sunt diferite, este clar că există teritorii în care acestea se suprapun. El concluzionează spunând: „Ştiinţa şi religia nu se află în război una cu alta. Atunci când dovezile ştiinţifice şi învăţătura biblică sunt corect interpretate, ele se pot sprijini şi chiar se sprijină una pe cealaltă. Aş spune asta oricui are îndoieli în privinţa asta: cercetaţi voi înşivă dovezile!“

După aceste prime capitole introductive, Lee Strobel începe prezentarea dovezilor trecând de la macrocosmos către microcosmos, aşa că prima dovadă este mărturia cosmologiei. Mărturisesc că mie personal mi s-a părut un capitol mai greoi, dar cred că am reţinut un lucru important, şi anume, argumentul kalam. Acesta spune următorul lucru: Tot ce începe să existe are o cauză. Universul a început să existe. Deci Universul are o cauză. Şi această cauză, argumentează William Lane Craig, specialistul intervievat pe această temă, este un designer, un creator, adică Dumnezeu.

Al şaselea capitol prezintă mărturia fizicii, şi anume, armonizarea fină a legilor naturii, a legilor fizice care fac posibilă existenţa vieţii în Univers. Un expert a spus că există mai mult de 30 de parametrii fizici sau cosmologici diferiţi care necesită o calibrare precisă pentru a produce un univers care să susţină viaţa. De aceea, această calibrare precisă a acestor legi ale naturii care au exact valorile care trebuie indică prezenţa unei Minţi inteligente, a unui Creator, a lui Dumnezeu.

Următorul domeniu care oferă o altă dovadă în sprijinul existenţei unui Creator este cel al astronomiei, care apare într-un capitol cu subtitlul: Planeta privilegiată, în care sunt prezentate condiţiile speciale care trebuie împlinite pentru ca viaţa pe Pământ să existe.

În capitolul 8 este prezentată mărturia biochimiei în sprijinul existenţei unui Creator, şi anume, complexitatea mecanismelor moleculare. Trebuie să recunosc că, deşi mă pierduse un pic în capitolele anterioare cu teorii despre Univers şi legile fizicii, capitolul despre complexitatea moleculară m-a „prins“ şi mi s-a părut mult mai interesant şi mai convingător.

La fel şi capitolul următor care prezintă dovada informaţiei biologice – provocarea ADN-ului. Mi-a plăcut unul dintre citatele de la începutul capitolului în care Philip Gold spune: „Einstein a zis: «Dumnezeu nu se joacă cu zarurile». Avea dreptate. Dumnezeu joacă Scrabble.“ „Dumnezeu joacă Scrabble“ este o aluzie la faptul că Dumnezeu este sursa informaţiei din codul ADN şi a oricărei informaţii biologice din orice sistem biologic, informaţie care are o noimă şi nu este pur şi simplu o înşiruire de litere fără sens. Cred că existenţa şi complexitatea ADN-ului constituie una dintre dovezile cele mai clare ale existenţei unui Creator.

De asemenea, îmi place concluzia lui Stephen C. Meyer, cel cu care discută Strobel în acest capitol: „Informaţia este marca distinctivă a minţii. Şi pur şi simplu din dovezile geneticii şi ale biologiei putem trage concluzia că există o Minte cu mult mai grozavă decât a noastră – un designer inteligent, conştient, raţional, care are un scop şi care este uimitor de creativ.“

Ultimul capitol înaintea concluziilor prezintă mărturia conştiinţei – enigma minţii. Lee Strobel îl intervievează pe J.P. Moreland cu privire la natura conţiinţei, întrebându-l dacă ea este de natură fizică sau nu, dacă este totuna cu creierul, dacă există suflet, pe scurt, dacă suntem mai mult decât un corp fizic sau avem un caracter dual – corp-suflet, fizic-imaterial. Vă las pe voi să descoperiţi concluzia la care ajung cei doi în acest capitol foarte interesant.

În final, iată cum îşi încheie Lee Strobel cartea şi care este ideea finală la care vă las să meditaţi: „Veţi afla că Universul este guvernat atât de legi fizice, cât şi de legi spirituale. Legile fizice ne ghidează către Creator; legile spirituale ne spun cum Îl putem cunoaşte personal, azi şi întotdeauna.“

Pentru că, spune Sir John Templeton, „Credinţa nu presupune o minte închisă, ci una deschisă. Fiind chiar opusul orbirii, credinţa apreciază vastele realităţi spirituale pe care materialiştii le trec cu vederea pentru că se lasă prinşi în capcană doar de lucrurile fizice.“ 

Cred că Pledoarie pentru Creator este o carte riguros alcătuită şi bine documentată, un pic mai grea pentru cei care nu sunt obişnuiţi cu terminologia, dar o bună introducere în multe domenii ale ştiinţei şi o foarte bună demonstraţie a felului în care acestea dovedesc sau susţin credinţa într-un Dumnezeu Creator. Vă recomand cu căldură şi celealte cărţi ale lui Lee Strobel, Pledoarie pentru credinţa creştină şi Pledoarie pentru Cristos, mai ales pe cea din urmă, care mie mi-a plăcut cel mai mult dintre toate trei şi pe care o vom prezenta în curând şi pe blog.

Pentru o listă completă a cărţilor lui Lee Strobel netraduse în limba română, pentru mai multe articole ce tratează întrebări cu privire la credinţă şi multe alte resurse, vizitaţi site-ul său oficial http://www.leestrobel.com.