Devenind o prezență vindecătoare #49


După cum spunea odată Victor Frankl, când nu mai avem capacitatea de a schimba situația noastră, avem capacitatea de a ne schimba pe noi înșine.

„Doamne, doresc într-adevăr să cresc! ajută-mă să fiu răbdător și să am voință. Dă-mi ochi să văd ce trebuie să schimb și instrumentele pentru a face posibilă acea schimbare.”


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #48


Care este scopul lui Dumnezeu cu noi? Cu siguranță multe cărți, predici, podcasturi sau postări de pe site-urile de socializare au o mulțime de răspunsuri la această întrebare, însă totul se poate rezuma în felul următor: scopul nostru, în calitate de creștini, este să devenim din ce în ce mai mult asemenea lui Hristos, pentru a ne împlini chemarea, ca oameni creați după chipul lui Dumnezeu. Sarcina noastră, în calitate de creștini, este să ne străduim să ne aliniem alegerile și comportamentul tot mai mult la voia lui Dumnezeu. Deși nu avem cunoștința deplină a planului lui Dumnezeu pentru viețile noastre, avem potențialul de a crește tot mai mult și a deveni tot mai mult noi înșine, ca oameni creați după chipul Său.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #47


În mod previzibil, la început de an, oamenii își iau niște angajamente pentru a-și îmbunătăți viața. Însă de ce să ne stabilim astfel de angajamente doar în ianuarie, când Dumnezeu ne cheamă să căutăm permanent reînnoirea și creșterea? După cum ni se spune în 2 Corinteni 4:16, „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi.” Pe măsură ce devenim mai maturi în credință și în cunoașterea lui Hristos, avem în fiecare zi ocazia de a ne transforma după chipul și asemănarea Lui. Până la urmă, viața este o călătorie și fiecare etapă reprezintă o oportunitate de a scăpa de stricăciunea lumii și de a căuta să fim mai buni și reînnoiți.

Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viaţa și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtași firii dumnezeiești, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. De aceea, daţi-vă și voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoștinţa; cu cunoștinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. (2 Petru 1:3-7)


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #46


Dintre toate cuvintele pentru Întrupare, cel mai bun titlu este Emanuel, „Dumnezeu este cu noi”. Dumnezeu Se află alături de noi în situația aceasta. Mai mult, Dumnezeu, trăind El Însuși durerea, știe cum este să fii prins în ea și simte alături de noi. De aceea, putem ieși în față, ne putem apropia cu încredere. Nicidecum nu trebuie să simțiți: „Ceva e în neregulă cu mine pentru că am această depresie. Nu sunt spiritual.” Acestea sunt vorbe crude pe care noi, creștinii, ni le aruncăm adesea unii altora, dar nu sunt biblice. Nu ne aflăm în prezența unui părinte nevrozat care vrea să audă numai lucruri bune de la copiii lui. Nu ne aflăm în prezența unui tată care spune: „N-ai voie să simți asta, este greșit.” Ne îndreptăm spre un Tată ceresc care ne înțelege simțămintele și ne invită să i le împărtășim. Deci ne putem apropia cu încredere de tronul harului, știind că vom căpăta îndurare și vom găsi har pentru a fi ajutați la vreme de nevoi. Ne putem apropia când avem nevoie de iertare și când suntem chinuiți și tulburați de sentimentul neputințelor noastre.


Paul David Tripp, Instrumente în Mânile Răscumpărătorului

Devenind o prezență vindecătoare #45


Omul este centrat pe suferințele sale și asta nu-i aduce decât suferință în plus. În Biserică, omul învață să cuprindă în inima sa și alte dureri și, în mod paradoxal, cine face lucrul acesta simte în inima lui fericire, pentru că nu se mai uită doar la el și astfel egoul începe să se topească, pentru că „eu” devine „noi”, pentru că împreună-rugăciunea aduce omului o stare de mulțumire și împlinire.

Aceasta este puterea Duhului Sfânt, care îl face pe om să se ridice din oboseală, din păcate, din necazuri și nenorociri și să se însuflețească spre Dumnezeu. Dacă iubești, Duhul Lui va coborî peste tine și nu te vei mai gândi doar la tine, la problemele tale (reale sau închipuite), pentru că vei avea bucuria de a întâlni un alt om peste care să reverși Darurile pe care Duhul Sfânt ți le-a făcut.

Eu știu un singur lucru: bun, rău, performant, neperformant, beteag, bolnav, sănătos, hotărât, nehotărât, speriat, nesperiat, de El nu mă desprind! Rugăciunea mea asta este și cred în ea din toată inima mea: „Doamne, ai coborât, din Iubire, în iad, acum două mii de ani și i-ai eliberat pe cei ce s-au sălășluit acolo. Te rog, coboară și după mine!” Chiar de sunt în fundul iadului, de El nu mă desprind. Aceasta este singura tensiune din mine, pe care o cultiv zi de zi, clipă de clipă. Noaptea, când mă trezesc, gândul mi-e tot acolo. Disperarea mă face să mă țin de mâna Lui. Disperarea pe care o simt când văd în jurul meu un ocean nesfârșit, în care  nu te poți sprijini pe nimic.

pr. Visarion Alexa

%d blogeri au apreciat: