Un strop de viață pentru mame #50


„De-a lungul anilor petrecuți alături de noi, interacțiunile noastre cu copiii noștri le vor arăta cine este Dumnezeu și cum acționează El. Haideți să-i copleșim cu iubire și disciplină în cel mai larg sens și să le transmitem cât mai mult despre Dumnezeu pe măsura înțelegerii lor la orice vârstă s-ar afla.” (Noel Piper)

Fie că îi încurajăm pe copiii noștri să memoreze versete biblice, capitole sau câteva dintre crezurile antice sau întrebări din catehism, cred că aceste zece sau mai puține minute (petrecute astfel) pot fi timpul cel mai bine investit.

Natura și spiritul conversațiilor noastre cu copiii în timpul fiecărei etape din viața lor ar trebui să-i îndrepte spre Dumnezeu ca fiind Creatorul și Cel care orchestrează viața, cu măsura potrivită de reverență. Asta este cu atât mai important cu cât copiii se apropie de vârsta sarcasmului și a scepticismului! Găsește modalități de a-L aduce pe Dumnezeu în discuțiile de zi cu zi, recunoscând bunătatea Lui în tot ce vezi.

Pe măsură ce copiii cresc și devin mai curioși, își vor forma întrebări sincere despre credință. Nu vei avea toate răspunsurile, așa că atunci când nu știi, cere-le să ți se alăture în cercetare, lectură și aflarea răspunsului împreună.

Trebuie să facem tot ce ține de noi pentru a folosi fiecare ocazie cu înțelepciune pentru că nu știm câte vom mai avea.

Jessica Smartt, Memory-Making Mom

Un strop de viață pentru mame #49


Ne ia nouă din timp să-i antrenăm, să luăm o pauză de la lucrurile cu care ne ocupăm și să-i implicăm în treburile casei.

Este extraordinar de important să ne amintim să fim buni, blânzi și încurajatori cu copiii în timp ce fac treabă.

Nu te simți ca și cum tu ești cel care trebuie să producă toată distracția în familie. Lasă-i pe copiii tăi să te ajute, mai ales când ești copleșit.

Când alegi rutina de treburi, gândește-te la volumul de muncă pe care crezi că îl pot duce la îndeplinire la vârsta lor. Apoi dublează-l. Copiii sunt capabili de mai mult decât credem noi.

Jessica Smartt, Memory-Making Mom

Un strop de viață pentru mame #48


Joaca antrenantă și conversațiile captivante sunt cele mai bune puncte de pornire pentru o viață întreagă de învățare. Pentru mult timp acasă a învăța înseamnă a te juca, și a te juca înseamnă a învăța.

„Dacă familiile nu citesc cărți împreună, cum își vor cunoaște prietenii unii altora? Cititul împreună ca familie ne-a unit, așa cum te unește mereu o aventură experimentată împreună. Îi cunoaștem pe aceiași oameni. Am trecut prin crize emoționale împreună.” (Sarah MacKenzie) Cititul împreună întărește o familie într-un mod în care puține experiențe reușesc să o facă – și totul cu prețul unui permis de bibliotecă (niciunul!) și al câtorva minute pe canapea.

Îmi place să aleg câte un loc educativ sau experiență pe sezon de care să ne bucurăm împreună ca familie. Anul acesta ascultăm Oratoriul „Mesia” de Handel de Crăciun, vizităm un sit istoric în primăvară, un planetariu vara și o grădină zoologică toamna.

Dacă tu ești entuziasmat, și ei vor fi entuziasmați.

Implică-i pe copii în ceea ce-ți place. Se vor molipsi de entuziasmul tău în mod natural.

E timpul să pui deoparte telefonul și să te joci cu copiii tăi. Pune limite pentru propriul mod în care folosești tehnologia și ține-te de ele. Lasă-i pe copiii tăi să te vadă citind, fiind creativ și ignorându-ți telefonul în timpul petrecut cu familia.

Cultivă o atmosferă plină de curiozitate. Dă-mi voie să-ți traduc asta în limbaj normal de mamă. Nu-ți lăsa inima să obosească dacă cineva te întreabă a patruzeci și șaptea oară unde locuiesc păsărelele mămici, cum funcționează un walkie-talkie sau dacă e suficient de frig ca să ningă. Discută, fii uimit și minunează-te împreună cu copiii tăi. Nu fi atât de prins în lumea ta de adult încât să nu vorbești cu copiii tăi despre lucrurile care le stârnesc curiozitatea.

Umple-ți casa de ocazii pentru tradiții distractive și educative.

Jessica Smartt, Memory-Making Mom

Un strop de viață pentru mame #47


„Sărbătorile sunt întreruperi ritualizate în continuumul vieții de zi cu zi care ne reamintesc cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm.” (Noel Piper)

Tradițiile și ritualurile care ne întăresc credința și familia sunt cele care merită energia și cea mai mare parte a timpului nostru.

Trebuie să planificăm din timp pentru sărbători.

[Mi-am dat seama câr de mult au în comun Crăciunul și Paștele:] există acel aspect al așteptării. Paștele are Postul (Lent); Crăciunul are Adventul. Anticipăm nașterea lui Hristos în perioada de Advent; și cu o responsabilitate sobră medităm la moartea și învierea Sa înainte de Paște. În ambele cazuri, așteptăm. Familia ta nu poate să „aștepte într-un mod plin de semnificație” dacă brusc este Săptămâna Mare și tu nu ai menționat nici măcar o dată că Isus a murit pe cruce.

Câteva cărți recomandate pentru perioada de Advent: Biblia povestește despre Isus de Sally LLoyd-Jones; Descoperă frumusețea numelor lui Isus de Asheritah Ciuciu; Cel mai mare dar de Ann Voskamp.

Un mod de a simplifica darurile este de a oferi patru: ceva ce îți dorești, ceva de care ai nevoie, ceva de purtat și ceva de citit.


„Ne dezvăluim nouă înșine și le dezvăluim altora ceea ce este important pentru noi prin felul în care sărbătorim.” (Noel Piper)

Am citit că e cel mai bine să începi să sărbătorești Paștele cu cei mici cu vreo două săptămâni înainte. Astfel, este destul timp pentru discuții, dar nu este prea departe astfel încât să-și piardă concentrarea.

Jessica Smartt, Memory-Making Mom

Un strop de viață pentru mame #46


La masă e nevoie de comunitate. La masă trebuie să stăm jos împreună – cu tot cu fasolea verde zdrobită, crizele de nervi, mofturoșii și toate celelalte.

Orice greșeli au fost comise înainte ar trebui lăsate deoparte. Când ne plecăm capetele, tragem cu toții aer în piept și o luăm de la capăt.

Dacă ești ca mine, a trece brusc de la „mamstrul” care își controlează trupele neascultătoare la o gazdă amabilă și primitoare la masa de seară nu se va întâmpla imediat. Dar aceasta este ținta.

Haideți să nu obosim să gătim mâncăruri hrănitoare și să le mâncăm împreună, pentru că în douăzeci de ani de acum vom putea să culegem o recoltă frumoasă dacă nu renunțăm.

Jessica Smartt, Memory-Making Mom