„Strigăte de pe cruce” de Erwin W. Lutzer


În această zi de miercuri a Săptămânii Mari vă invit la Cruce pentru a medita la ultimele cuvinte ale Domnului Isus Hristos dinainte de a muri.

Pastorul și scriitorul Erwin W. Lutzer prezintă în cartea sa, Strigăte de pe cruce – o călătorie spre inima lui Isus aceste șapte ultime fraze. El mărturisește că această carte este scrisă cu convingerea că, cu cât pricepem mai bine ce a însemnat crucea pentru Cristos, cu atât vom înțelege mai bine ce ar trebui să însemne crucea pentru noi. Vom învăța faptul că pentru El crucea a însemnat ceva cu totul diferit de acele noțiuni sentimentale care însoțesc adesea o icoană purtată la gât. A sta la piciorul crucii înseamnă a adeveri scopul pentru care a creat Dumnezeu lumea. Aici vedem manifestate atributele lui Dumnezeu; și, dacă privim cu atenție, ne vedem pe noi înșine, cu toate nevoile, păcatele și decepțiile noastre. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu că crucea este locul unde Dumnezeu a ales să îndepărteze mânia Lui de la cei care se vor încrede smeriți în Cristos ca Acela care a purtat păcatele lor. Continuă lectura „„Strigăte de pe cruce” de Erwin W. Lutzer”

Un strop de viață #735


Salvarea sufletului tău se referă nu doar la locul unde te vei duce când vei muri. Cuvântul salvare are sensul de vindecare sau de eliberare la nivelul cel mai adânc al ființei noastre prin grija lui Dumnezeu și prin prezența lui Isus. Mai devreme sau mai târziu, lumea ta se va destrăma. Ceea ce va conta atunci, va fi sufletul pe care ți l-ai edificat.

Grija pentru suflet. Despre îngrijirea celei mai importante părți din ființa ta, John Ortberg

Un strop de viață #664


Chiar și cei care, din cauza lipsei lor de educație, nu sunt conștienți de o altă profeție a lui Isaia – că El (Isus) va fi un om al durerii, obișnuit cu suferința noastră cea mai profundă – chiar și aceștia recunosc în El pe cineva ale cărui lacrimi sunt și ale lor. El nu doar plânge pentru ei; El plânge cu ei, cunoscând cele mai adânci întunecimi, sărăcia și durerea lor. El nu explică durerea, nici nu spune că a venit cu răspunsul sau că va îndrepta totul. În schimb, El își pleacă capul și permite lacrimilor să curgă. Nu e vorba despre oferirea unor răspunsuri sau de rezolvarea unei probleme; e vorba despre asumarea completă și restauratoare a suferinței lor, pentru că Isus știe că Dumnezeu folosește suferința pentru a salva lumea. El nu a venit să îndrepte moartea și tristețea, ci ca, în final, să le elimine. El nu a venit să ofere răspunsuri; El a venit să se dea pe Sine Însuși. Prezența Sa, lacrimile Sale sunt soluția, răspunsul, adevărul. Și în acele momente când nu primim ceea ce vrem, primim ceea ce avem nevoie.

Michael Card, Luke, the Gospel of Amazement

Un strop de viață #642


Când ne prefacem că ne este bine, ne lipsim de relații autentice cu Dumnezeu, cu alții și cu noi înșine. Dar lamentația, o expresie sinceră a durerii, este o rugăciune pe care Dumnezeu nu o reduce niciodată la tăcere și nu o risipește.

Este o rugăciune autentică ce Îl invită pe Dumnezeu să ne întâlnească exact acolo unde ne aflăm, nu unde pretindem că suntem.

Este limbajul pentru cei credincioși, pentru că Îl cunoaștem pe Cel care ne ține durerea.

Și El nu ne reduce niciodată la tăcere strigătele. Chiar mai mult decât atât, El plânge cu noi.

Vor fi perioade în care fiecare dintre noi va plânge singur. Dar izolarea nu este pentru niciunul dintre noi destinația finală.

Adevărata putere nu este să pretinzi că totul este bine și să-i ții pe Dumnezeu și pe ceilalți la distanță. Adevărata putere este să-i facem pe ceilalți părtași durerii noastre. Adevărata putere este să mărturisim că avem nevoie de salvarea lui Dumnezeu din nou și din nou.

Pentru că Dumnezeu ne iubește prea mult ca să ne lase să plângem fără să ne salveze.

Esther Fleece, „A New Way to Pray: How To Talk to God When You’re Broken”

 

 

Un strop de viaţă #522


Romani 8:31-39

Prin har, astăzi voi posti de la familiaritatea cu harul, pentru că asta mă face insensibil la minunăţia lui Dumnezeu. Astăzi mă voi minuna pentru că, datorită lui Hristos, speranţa răsare din locuri moarte, pietre imposibile pot fi date la o parte şi toate lucrurile triste sunt desfiinţate. Astăzi voi fi spulberat de harul acestui lucru: vestea bună este că noi nu trebuie să încercăm mai mult, ci ne putem încrede mai mult în Mântuitorul nostru care salvează în mod literal, vestea bună este că putem trăi periculos pentru că putem trăi în siguranţă în Hristos, vestea bună este că putem fi cei mai slabi – şi totuşi să fim cei mai iubiţi.

Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 40