40 de cărți de citit ca să crești mare – partea a IV-a – Lumină în întuneric


Acesta este al patrulea și ultimul articol din seria inspirată de cartea lui Pierdomenico Baccalario, 40 de cărți de citit ca să crești mare, ce cuprinde propria mea listă. Puteți citi aici primul articol, aici pe al doilea și aici pe al treilea. Deși am încercat să includ titluri cât mai diverse, nu m-am putut despărți de cărțile care m-au crescut pe mine mare (cititoare) și, deci, o mare doză de subiectivitate rămâne. De asemenea, din dorința de a mă limita la acest număr, cu siguranță sunt multe alte titluri valoroase pe care nu le-am inclus, dar pe care vă invit să le adăugați în comentarii.

Dacă poate în articolul anterior vi s-a părut că erau cam multe personaje principale feminine și prea puține masculine, în ultimul set de 10 cărți echilibrez balanța și vă propun (neintenționat, din nou, așa s-au „potrivit”) mai multe cărți în care personajele principale sunt băieți. Pentru că, da, avem nevoie de mai multe astfel de modele literare, și ca mamă de băiat observ că mai degrabă sunt reprezentate fetele foarte bine în cărțile pentru copii (mai ales în cele pentru copii mai mici), iar dacă e totuși vorba despre niște personaje masculine, acestea iau forma unor animale (spre frustrarea mea!).

Continuă lectura „40 de cărți de citit ca să crești mare – partea a IV-a – Lumină în întuneric”

Inspirație pentru Ziua Copilului 2021 – de la copii pentru copii – Melania Roman (9 ani)


Încheiem seria de articole cu recomandări pentru Ziua Copilului cu lista Melaniei Roman (9 ani), care anul trecut m-a surprins cu niște recomandări minunate (care v-au plăcut și vouă de altfel, lista ei a fost printre cele mai citite). Anul acesta cuvântul care descrie cel mai bine lista ei este „aventură” și veți regăsi în ea titluri potrivite atât pentru fete, cât și pentru băieți, cu eroi memorabili, perfecte pentru vacanța de vară. Lectură plăcută!

Continuă lectura „Inspirație pentru Ziua Copilului 2021 – de la copii pentru copii – Melania Roman (9 ani)”

„Strigăte de pe cruce” de Erwin W. Lutzer


În această zi de miercuri a Săptămânii Mari vă invit la Cruce pentru a medita la ultimele cuvinte ale Domnului Isus Hristos dinainte de a muri.

Pastorul și scriitorul Erwin W. Lutzer prezintă în cartea sa, Strigăte de pe cruce – o călătorie spre inima lui Isus aceste șapte ultime fraze. El mărturisește că această carte este scrisă cu convingerea că, cu cât pricepem mai bine ce a însemnat crucea pentru Cristos, cu atât vom înțelege mai bine ce ar trebui să însemne crucea pentru noi. Vom învăța faptul că pentru El crucea a însemnat ceva cu totul diferit de acele noțiuni sentimentale care însoțesc adesea o icoană purtată la gât. A sta la piciorul crucii înseamnă a adeveri scopul pentru care a creat Dumnezeu lumea. Aici vedem manifestate atributele lui Dumnezeu; și, dacă privim cu atenție, ne vedem pe noi înșine, cu toate nevoile, păcatele și decepțiile noastre. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu că crucea este locul unde Dumnezeu a ales să îndepărteze mânia Lui de la cei care se vor încrede smeriți în Cristos ca Acela care a purtat păcatele lor. Continuă lectura „„Strigăte de pe cruce” de Erwin W. Lutzer”

Un strop de viață #735


Salvarea sufletului tău se referă nu doar la locul unde te vei duce când vei muri. Cuvântul salvare are sensul de vindecare sau de eliberare la nivelul cel mai adânc al ființei noastre prin grija lui Dumnezeu și prin prezența lui Isus. Mai devreme sau mai târziu, lumea ta se va destrăma. Ceea ce va conta atunci, va fi sufletul pe care ți l-ai edificat.

Grija pentru suflet. Despre îngrijirea celei mai importante părți din ființa ta, John Ortberg

Un strop de viață #664


Chiar și cei care, din cauza lipsei lor de educație, nu sunt conștienți de o altă profeție a lui Isaia – că El (Isus) va fi un om al durerii, obișnuit cu suferința noastră cea mai profundă – chiar și aceștia recunosc în El pe cineva ale cărui lacrimi sunt și ale lor. El nu doar plânge pentru ei; El plânge cu ei, cunoscând cele mai adânci întunecimi, sărăcia și durerea lor. El nu explică durerea, nici nu spune că a venit cu răspunsul sau că va îndrepta totul. În schimb, El își pleacă capul și permite lacrimilor să curgă. Nu e vorba despre oferirea unor răspunsuri sau de rezolvarea unei probleme; e vorba despre asumarea completă și restauratoare a suferinței lor, pentru că Isus știe că Dumnezeu folosește suferința pentru a salva lumea. El nu a venit să îndrepte moartea și tristețea, ci ca, în final, să le elimine. El nu a venit să ofere răspunsuri; El a venit să se dea pe Sine Însuși. Prezența Sa, lacrimile Sale sunt soluția, răspunsul, adevărul. Și în acele momente când nu primim ceea ce vrem, primim ceea ce avem nevoie.

Michael Card, Luke, the Gospel of Amazement

%d blogeri au apreciat: