Un strop de viață pentru părinți #2


A fi părinți dătători de viață nu înseamnă să schimbăm cultura în care trăim, ci a fi o contra-cultură. Nu înseamnă să creăm o subcultură creștină confortabilă izolată de lumea înconjurătoare; mai degrabă, înseamnă să creăm acasă acea cultură dătătoare de viață care va sta ca mărturie a tiparului biblic al lui Dumnezeu pentru familie în fața unei lumi pierdute ale cărei fundamente nisipoase se năruie. Nu înseamnă să fii un „războinic cultural” politic sau social pentru familie, ci să construiești în mod clar, și poate chiar sfidător, un cămin în care Dumnezeul cel viu al creației trăiește în mod de netăgăduit prin familia care locuiește acolo. A fi un părinte dătător de viață înseamnă să aduci viața lui Dumnezeu în casa ta și în familia ta pentru a crea, împreună cu El, un avanpost al Împărăției cerurilor în această lume.

Clay și Sally Clarkson, The Lifegiving Parent

Părinții Bisericii #1 – Ignatie al Antiohiei (Teoforul)


Ignatie a fost un urmaș direct al apostolilor, fiind al treilea episcop al Antiohiei, una dintre cele mai importante biserici ale acelor zile. A fost ucenic al Apostolului Petru și, împreună cu Policarp al Smirnei, a fost ucenic al Apostolului și Evanghelistului Ioan. Cu siguranță reprezenta una dintre cele mai proeminente personalități creștine în acea perioadă ce a urmat lucrării apostolilor. Antiohia era, însă, și locul unor importante dezbateri religioase, așa că Ignatie a denunțat dezbinarea ca „început al răului”, implicându-se cu tenacitate în acele conflicte. A interacționat și cu grupările eretice, mustrându-i cu asprime pe iudaizatori, sau atacându-i pe docetiști, care credeau că Isus doar a părut a fi om, dar nu a fost în realitate. A fost arestat, fiind acuzat de „ateism” – negarea zeilor romani – și dus de la Antiohia la Roma pentru judecată. Pe drum, s-a întâlnit la fiecare oprire cu liderii creștini din zonă și a scris șapte scrisori (către Efeseni, Magnezieni, Tralieni, Romani, Filadelfieni, Smirneni, și o epistolă către sfântul Policarp)

Continuă lectura „Părinții Bisericii #1 – Ignatie al Antiohiei (Teoforul)”

„Creștinismul irelevant” de Vlad Crîznic


Oare mai este creștinismul relevant astăzi pentru lumea postmodernă în care trăim? Sau mai degrabă, Biserica s-a concentrat excesiv asupra dorinței de a fi relevantă, încât a făcut din ea un scop în sine, depărtându-se de adevărata ei chemare?

Încercăm astăzi să aflăm câteva răspunsuri la aceste de întrebări, sau măcar să stârnim o dezbatere, cu ajutorul cărții lui Vlad Crîznic, Creștinismul irelevant.

Vlad Crîznic este licențiat în Teologie la Universitatea Emanuel din Oradea, a obținut un masterat în Ecleziologie Contemporană la King’s College Londra, iar în prezent este doctorand al aceleiași universități britanice. Vlad conduce echipa Ravi Zacharias International Ministries în România într-un proiect apologetic și evanghelistic de anvergură care își propune să „îl ajute pe credincios să gândească și pe gânditor să creadă”.

Continuă lectura „„Creștinismul irelevant” de Vlad Crîznic”

Seria „Devenind o prezență vindecătoare” – citate din cărți de consiliere creștină


La cine apelezi când ai o problemă? La un prieten, la un membru al familiei? La cineva din biserică? Sau, poate, tocmai în acest mediu te simți respins și judecat?
Multe biserici și-au neglijat rolurile de comunități terapeutice și de susținere. Și mulți dintre noi am fi ușurați dacă Dumnezeu ar fi încredințat sfințirea noastră în mâinile unor profesioniști pregătiți și plătiți – însă acesta pur și simplu nu este modelul biblic. Planul lui Dumnezeu este ca, prin lucrarea credincioasă a fiecărui membru, trupul să crească spre maturitatea deplină în Hristos.
În plus, atunci când se confruntă cu probleme sufletești și relaționale, este clar că oamenii apelează mult mai des, sau mai întâi, la prieteni și la familie – nu la profesioniști. Suntem noi dornici să-i ajutăm? Avem noi, oare, ochi să vedem problemele celor din jur? Suntem noi pregătiți să fim primii „consilieri”, neoficiali, la care apelează un prieten – și, cunoscând bine Cuvântul lui Dumnezeu, să fim gata să putem alina suferința, să confruntăm păcatul, și să ne susținem semenii pe calea sfințirii?

Seria „Devenind o prezență vindecătoare” – citate din cărți de consiliere creștină – este menită să ne aducă, în fiecare joi, un strop de înțelepciune în acest sens – mici sfaturi sau idei de la autori din domeniul consilierii creștine, precum Larry Crabb, Gary Collins, Paul David Tripp și alții, care să ne pună pe gânduri și să ne însuflețească să devenim sensibili, să folosim principiile corecte pentru a ne sprijini semenii și să fim reprezentanții firii omenești ai lui Hristos pe pământ, să fim prezența Lui vindecătoare pentru alții.

Poate că nu vom schimba lumea. Însă cu siguranță îi putem influența pe cei apropiați nouă și putem lăsa ceva semnificativ în urma noastră.

Omul evanghelic – partea a 3-a – Închinarea și muzica


Cum a evoluat muzica evanghelică și închinarea comună de-a lungul timpului?

Ce spune muzica de închinare a evanghelicilor despre identitatea lor, despre crezul lor, despre relația lor cu Dumnezeu?

În al treilea articol dedicat lucrării Omul evanghelic, ne concentrăm asupra muzicii și închinării în comunitățile evanghelice.

Continuă lectura „Omul evanghelic – partea a 3-a – Închinarea și muzica”