CARTEA E O VIAȚĂ, sezon aniversar, ep.3 – De ce să citim basme și literatură de ficțiune


Astăzi vom încerca să răspundem la întrebări precum „Este bine să citim basme, povești, literatură fantastică? Cum ar trebui să abordeze un creștin această literatură în special, dar și literatura de ficțiune, în general?

Continuă lectura „CARTEA E O VIAȚĂ, sezon aniversar, ep.3 – De ce să citim basme și literatură de ficțiune”

#SCRIPTUM20 – „Fiecare zi merită o șansă” de Max Lucado


În 2021, librăria și editura Scriptum împlinește 20 de ani de activitate, și 25 de ani de existență ca firmă. Dat fiind faptul că am prezentat în emisiunile CARTEA E O VIAȚĂ și aici pe blog o mulțime de cărți ale editurii, sărbătorim și noi împreună cu Scriptum!

Până acum, am făcut o recapitulare a cărților editurii pe care le-am prezentat și noi de-a lungul timpului. Astăzi, însă, vom descoperi o carte nouă, pe care am citit-o de curând și dorim să v-o aducem în atenție.

Înainte de a trece la subiect, vă reamintim că le puteți face o vizită celor de la Scriptum aici. De asemenea, nu uitați de giveaway-urile lor lunare. Puteți descoperi cadoul din luna octombrie și regulamentul aici.


Astăzi vom descoperi câteva idei din cartea Fiecare zi merită o șansă. Navighează cu scop printre provocările vieții. Autorul cărții, Max Lucado, nu mai are nevoie de nicio introducere, fiind prezent în emisiunile noastre și pe blog încă de la primele sezoane.

Continuă lectura „#SCRIPTUM20 – „Fiecare zi merită o șansă” de Max Lucado”

Devenind o prezență vindecătoare #38


Cunoaște El cel mai grav sentiment provocat de toate infirmitățile noastre – când nu putem nici măcar să ne mai rugăm? Când ne simțim abandonați, părăsiți chiar și de Dumnezeu? Crezul apostolic spune: „S-a pogorât la Iad”. Când Isus era pe cruce, până și cerurile s-au tulburat. Au asurzit când viața se scurgea din El. A cerut ajutor în angoasa Lui din urmă, însă n-a primit nici un răspuns. „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce M-ai părăsit și pentru ce Te depărtezi fără să-Mi ajuți și fără să asculți plângerile Mele? Strig ziua, Dumnezeule, și nu-Mi răspunzi” (Psalmul 22:1-2)

Dumnezeu înțelege strigătul abandonării. El cunoaște simțământul provocat de infirmitățile noastre. Isus Hristos a cunoscut fiece teamă, teroare și anxietate pe care tu și eu le putem trăi în cele mai groaznice momente de respingere, abandonare și depresie.

Nu e nevoie să ne apropiem vinovați sau rușinați. Trebuie să ne apropiem cu îndrăzneală, cu încredere, știind că El nu doar simte alături de noi, ci vrea să ne vindece. Și nu ne-a abandonat, căci Duhul Sfânt ne ajută în neputințele noastre. Beneficiem de pe urma experienței umane a lui Isus Hristos prin prezența Duhului Sfânt, care ne va ajuta în infirmitățile noastre, într-o participare bilaterală pentru vindecarea lor.


Paul David Tripp, Instrumente în Mâinile Răscumpărătorului

„Speranță de neclintit” de Max Lucado


Astăzi vă invit să răsuflați ușurați și să descoperiți că există speranță. O Speranță de neclintit așa cum ne arată Max Lucado în cartea cu același titlu.

Continuă lectura „„Speranță de neclintit” de Max Lucado”

Un strop de viață pentru părinți #39


…banal trebuie să ne devină gândul că, odată ce „și-au luat zborul”, copiii trebuie urmăriți cu un binoclu ca dintr-un turn de observație… Le rămânem aproape de la distanță, ușa e deschisă, fosta lor cameră are așternuturi curate, albumele foto (sau stocul de poze din iCloud) așteaptă noi răsfoiri, zâmbetul și îmbrățișarea rămân pregătite, dimpreună cu vreun răsfăț culinar „tradițional”, dar nu e rezonabil să le pretindem ceva anume!

…nu i-am adus pe lume și nu le-am oferit tot ce am avut mai bun penru a primi înapoi nici un timp, nici eforturi echivalente. Tocmai această absență a echivalărilor contabile dă sens întregului, în buna semnificație sacrificială a unei totale dăruiri. Doar dacă părăsim complet, sincer și definitiv așteptarea unei „restituiri” le vom da la rândul nostru șansa de a fi, cândva, niște părinți autentici.

…să observăm la ce sunt buni, ce le place, să nu le impunem drumul profesional și să pricepem că, oricât de străluciți ar fi, vor trăi într-o epocă nouă: volumul cunoașterii s-a dilatat imens, așa încât gestiunea datelor pe care le producem va fi obligatoriu colaborativă.

Averea bunei educații constă în ce posezi după ce ți s-a luat totul. E ceea ce rămâne din ființa ta – cu gândurile, sentimentele, impresiile și pulsiunile ei profunde – în totala despuiere finală de cele lumești.

Teodor Baconschi, Averea bunei educații