Acum, lucrul măreț este acesta: Îi suntem consacrați și dedicați lui Dumnezeu astfel ca ulterior să nu gândim, să nu vorbim, să nu medităm și să nu facem nimic din ceea ce nu ar fi spre gloria Lui… Nu ne aparținem nouă înșine: prin urmare, să nu lăsăm ca rațiunea sau voința noastră să ne conducă faptele sau planurile. Nu ne aparținem nouă înșine: prin urmare, să nu ne facem un scop din a căuta ceea ce este folositor pentru noi ținând seama de carne. Nu ne aparținem nouă înșine: prin urmare, haideți să uităm de noi și de tot ce este al nostru atât cât putem. Dimpotrivă, noi suntem ai lui Dumnezeu: haideți, așadar, să trăim pentru El și să murim pentru El. Noi suntem ai lui Dumnezeu: să lăsăm, așadar, ca înțelepciunea și voința Lui să stăpânească peste toate acțunile noastre. Noi suntem ai lui Dumnezeu: să lăsăm, în consecință, ca toate părțile vieții noastre să tindă înspre El ca singurul nostru scop legitim.

Jean Calvin (1509-1564)

23 aprilie 2018 – Ziua Internațională a Cărții și a Dreptului de Autor


Luni, 23 aprilie se sărbătorește Ziua Internațională a Cărții și a Dreptului de Autor.

Cu această ocazie, Editura Litera organizează a șasea ediție a Nopții Cărților Deschise. Evenimentul de anul acesta se numește Magic Library și are loc în Piața Sfântul Anton începând cu ora 19:00, urmând ca și în următoarele zile să aibă loc diverse activități.

Participanții sunt invitați să facă schimb de cărți, primind o carte din partea Editurii Litera pentru o carte adusă de acasă sau de la alt participant.

Mai multe informații găsiți pe pagina de Facebook a Editurii Litera.


Adu-ne, Doamne, Dumnezeule, la trezirea cea de pe urmă, în sălașul și la porțile cerului, pentru a intra pe poartă și a locui acolo unde nu va fi întuneric sau scânteie orbitoare, ci o singură lumină, mereu aceeași; nu va fi nici zgomot, nici tăcere, ci o muzică mereu aceeași; nu vor fi temeri, nici speranțe, ci mereu aceeași stăpânire; nu vor fi sfârșituri sau începuturi, ci veșnicie neschimbătoare; în locuința slavei și a stăpânirii Tale, o lume fără de sfârșit.

John Donne (1572-1631)


Speranța învierii nu este un simplu optimism, ci ea îndreaptă viața creștină cu fața către viitor, nelăsând-o să stăruiască doar asupra prezentului. Speranța creștină nu îl are în vedere doar pe creștinul individual, și nici doar biserica. Ci ea se referă la întreaga creație, sortită putrezirii din pricina acelui prim păcat: „Blestemat este acum pământul din pricina ta… spini și pălămidă să-ți dea” (Geneza 3:17-18). Acest blestem, extins chiar și asupra pământului și a roadelor sale, va fi desființat în momentul învierii. Întreaga creație va fi răscumpărată din durere și suferință. Plânsul și suspinele nu vor mai fi. Lacrimile ne vor fi șterse. Chiar și creierele împotrivitoare sau insensibile vor fi restaurate.

Kathryn Greene-McCreight, Întunericul, singurul meu însoțitor