Dumnezeu este în iesle #9


Misterul rămâne mister. Este dincolo de puterea noastră de a-l cuprinde. Însă misterul nu înseamnă doar a nu ști ceva anume. Cel mai mare mister nu e reprezentat de cea mai îndepărtată stea; dimpotrivă, cu cât ceva se apropie de noi mai mult, cu cât îl cunoaștem mai mult, cu atât devine mai misterios. Cel mai mare mister pentru noi nu este persoana cea mai distantă, ci persoana de lângă noi. Misterul altor persoane nu se reduce atunci când începem să cunoaștem mai mult despre ele. Ci cu cât apropierea este mai mare, cu atât crește și misterul. Și cel mai profund mister este atunci când doi oameni se apropie atât de mult unul de celălalt, încât se iubesc.

Nicăieri în lume nu se simte mai mult puterea și miracolul misterului ca în dragoste. Când doi oameni cunosc totul unul despre altul, misterul dragostei dintre ei devine infinit mai mare. Și doar în această dragoste, ajung să se cunoască și să se înțeleagă pe deplin. Așadar, vedem că a cunoaște ceva nu alungă misterul, ci îl face și mai profund. Simplul fapt că cineva este atît de aproape de mine este un mister.

Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi. În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie, pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie din cea dintâi zi până acum. Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos. Este drept să gândesc astfel despre voi toţi, fiindcă vă port în inima mea, întrucât, atât în lanţurile mele, cât şi în apărarea şi întărirea Evangheliei, voi sunteţi toţi părtaşi aceluiaşi har. Căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe toţi cu o dragoste nespusă în Isus Hristos. Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, pentru ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu. Filipeni 1:3-14

Dumnezeu este în iesle #8


Absența misterului ne este ruina și sărăcia vremurilor noastre moderne. Noi ne reținem copilul din interiorul nostru să onoreze misterul. Copiii, în schimb, au atenția trează pentru că ei știu că sunt înconjurați de mister. Ei nu s-au săturat de această lume; ei nu știu ce înseamnă lupta de a evita misterul, pe care o ducem noi. Am distrus misterul pentru că acolo simțim că atingem limitele ființei noastre, pentru că vrem să fim stăpâni peste toate  și să le avem sub control – iar cu misterul nu putem face asta.

A trăi fără mister înseamnă a nu cunoaște nimic despre misterul propriei vieți, despre misterul vieții altei persoane, despre misterele lumii; înseamnă să trecem peste calitățile neștiute ale noastre, ale celor din jurul nostru și ale lumii. Înseamnă o viață superficială, care ia lumea în serios doar atât cât poate fi ea calculată și exploatată, fără a trece dincolo de acestea. Viața fără mister înseamnă să nu vezi sau să respingi ceea ce se întâmplă esențial, crucial în viață.

Vreau (…) să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei. Coloseni 2:2-5

Dumnezeu este în iesle #7


Slujește la momentul potrivit. Cele mai profunde lucruri ne sunt revelate atunci când ne dăm seama nu doar că lumea are timpul ei și ceasul ei, dar și viața noastră are timpul ei și ceasul lui Dumnezeu, iar în spatele acestor ceasuri ale vieții noastre, urmele lui Dumnezeu devin vizibile. Sub urmele pașilor noștri este calea către eternitate. Și cu fiecare pas înainte, auzim rezonând ecouri ale veșniciei. Trebuie doar să înțelegem forma pură și profundă a acestor momente, ceasuri, iar această înțelegere să se reflecte în modul în care ne trăim viața. Iar în aceste ceasuri, vom întâlni prezența sfântă a lui Dumnezeu.

„Soarta mea este în mâna Ta”, scrie psalmistul. Slujește la timpul potrivit. Dumnezeu este prezent în viața ta. Timpul tău este sfințit de Dumnezeu. Iar Dumnezeu vrea ca tu să fii pe deplin ceea ce ai fost creat să fii. Doar cei ce stau cu amandoua picioarele pe pământ, care sunt mulțumiți cu ce au și nu aspiră în zadar la înălțimi la care nu pot ajunge, aceia au puterea de a descoperi cu atenție timpul potrivit de a sluji și, astfel, frânturi din eternitate. Dumnezeu este Domnul timpului. Punctul de cotitură al timpului este Hristos. Spiritul adevărat al timpului este Duhul Sfânt.

Aud vorbele rele ale multora, văd spaima care domneşte împrejur, când se sfătuiesc ei împreună împotriva mea şi uneltesc să-mi ia viaţa. Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: „Tu eşti Dumnezeul meu!” Soarta mea (timpul meu) este în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei! Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă prin îndurarea Ta! Psalmul 31:13-16

Dumnezeu este în iesle #6


Liniștea – Așteptând Cuvântul lui Dumnezeu. Stăm în liniște la primele ore ale dimineții pentru că Dumnezeu trebuie să aibă primul cuvînt, și stăm în tăcere înainte de culcare pentru că Dumnezeu are și ultimul cuvânt. Stăm în tăcere nu pentru a dezonora cuvîntul, ci pentru a-l onora și a-l primi cum se cuvine. Tăcerea înseamnă, până la urmă, a aștepta Cuvântul Domnului și a pleca apoi binecuvântați de Cuvântul lui Dumnezeu. Tăcerea înaintea cuvântului va avea efect asupra întregii zile. Dacă am învățat să tăcem înaintea cuvîntului, vom ști cum și când să tăcem sau să vorbim de-a lungul zilei.

Există și o tăcere de nepermis, ofensatoare, mulțumită de sine și plină de mândrie. De aceea, nu tăcerea în sine este importantă. Tăcerea creștinului este o tăcere care ascultă, o tăcere smerită care poate fi ruptă de dragul smereniei. Este o tăcere conectată cu lumea. Este un lucru deja cunoscut că, în tăcere, există o putere miraculoasă de purificare, de clarificare, de a aduce în atenție ceea ce este important. Tăcerea înaintea cuvântului, însă, duce la auzirea Cuvîntului lui Dumnezeu, și ne ajută să spunem cuvîntul lui Dumnezeu la momentul potrivit. Iar ceea ce nu este necesar să fie spus, rămîne nespus.

Suflete al meu, găseşte-ţi liniştea numai în Dumnezeu, căci de la El vine nădejdea mea. Numai El este stânca mea şi mântuirea mea. El este întăritura mea; nu voi fi clătinat! Mântuirea şi slava mea sunt în Dumnezeu, Stânca mea cea tare. Adăpostul meu este în Dumnezeu. Poporule, încrede-te în El în orice vreme, varsă-ţi inima înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. Psalmul 62:5-8

CARTEA E O VIAȚĂ – sezonul 18, episodul 12


La ce se referea autorul Genesei când a scris „ziua întâi”? Sunt cele șapte zile ale creației o săptămână așa cum o cunoaștem noi sau perioade mai lungi de timp?

Dacă cred că Pământul are 4,5 miliarde de ani, înseamnă că refuz autoritatea Scripturii?

Iată câteva dintre întrebările dificile, dar importante, la care încercăm să răspundem sâmbătă, 7 decembrie, de la ora 2 și un sfert în emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ, cu ajutorul lui John Lennox și al cărții sale, Șapte zile care împart lumea. Începutul conform Genesei și științei

La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul. Aceste cuvinte maiestuoase reprezintă introducerea pentru cea mai tradusă, cea mai tipărită și cea mai citită carte din istorie. Cu toate acestea, când vine vorba despre momentul și mijloacele creației și îndeosebi despre interpretarea faimoasei succesiuni de zile cu care începe cartea, pentru mulți oameni, de-a lungul secolelor, cartea Genesa a fost mai puțin ușor de înțeles.

De aceea, vom încerca să aflăm care sunt principalele variante de interpretare ale săptămânii creației, care sunt argumentele științifice și teologice contra sau în favoarea lor, precum și care este semnificația Genesei în lumina Noului Testament și mesajul ei pentru noi, cei de astăzi. Fiți alături de noi sâmbătă, la RVE București pe 94,2 FM și pe rve.ro/rvebucuresti.ro.