Refracții #3 – Despre artă


Arta are capacitatea de a provoca prezumțiile prestabilite cu privire la ce credem, de a opera în spărtura dintre Biserică și lume și de a aborda subiecte spirituale profunde.

Biserica trebuie să fie implicată în arte și chiar să îi susțină pe cei din afara ei, tocmai pentru că Dumnezeu și-a revărsat harul Său peste întreaga creație și fiecare artist, conștient sau nu, ia parte la „geamătul” Duhului.

Continuă lectura „Refracții #3 – Despre artă”

Refracții #2 – Arta, o fărâmă de veșnicie


Experimentăm o fărâmă de veșnicie când permitem minții noastre să răspundă în totalitate simțurilor noastre, să extragă ceva din realitatea eternității pe care Dumnezeu ne-o dezvăluie prin creativitate. Asta voia să spună și poetul din secolul XVIII, William Blake, când scria: „Să vezi o lume într-un grăunte de nisip,/ Și cerul într-o floare sălbatică,/ Să ții infinitul în palma mâinii tale,/ Și eternitatea într-o oră.” Pentru a „vedea o lume într-un grăunte de nisip”, trebuie să ne oprim ca să fim atenți la detaliile vieții, să ne lăsăm ochii să cutreiere prin crăpăturile pământului de dedesubt, să observe umbrele, dar și lumina, poate să vadă chiar și modul în care lumina se refractă în rămășițele fragmentate ale nisipurilor. Iar astfel de abilități de observare trebuie cultivate ca pe o formă de disciplină, chiar și în ritmul tumultos al vieților noastre.

Continuă lectura „Refracții #2 – Arta, o fărâmă de veșnicie”

Refracții #1 – Makoto Fujimura


Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu.” (Matei 5:9). Cuvântul grecesc pentru împăciuitori este eirenepoios, care poate fi interpretat ca „poeți ai păcii”, sugerând faptul că pacea este un lucru ce poate fi meșteșugit sau făcut. Trebuie să căutăm căi prin care să fim nu doar „păstrători ai păcii”, ci „făcători de pace” implicați. În această definiție, pacea (sau evreiescul „shalom”) nu înseamnă doar absența războiului, ci propășirea vieților noastre, în care Dumnezeu se folosește de creativitatea noastră ca de un vehicul prin care să creeze lumea care ar trebui să fie. Arta, și orice expresie creativă a umanității, mediază în vremuri de conflict și deseori este legată inexplicabil de războaie și conflicte.

Trebuie să fim dispuși să fim frânți noi înșine în cioburi prismatice de către Maestrul Artist, Dumnezeu, astfel încât lumina lui Hristos să poată fi refractată în noi.


Refracții este o serie de citate din cartea Refractions de Makoto Fujimura, o invitație la călătorie în lumea credinței, artei și culturii.

„Surprinși de iubire” de Patti Callahan


Vă invit să descoperiți o poveste a convertirii, a iubirii și a întâlnirii dintre două minți de scriitori.

Joy Davidman, cea care a devenit soția lui C.S. Lewis, face subiectul romanului Surprinși de iubire de Patti Callahan, un roman istoric inspirat de fapte reale, după cum ni se prezintă pe coperta cărții.

După cum știți deja, noi nu am prea citit ceea ce s-ar numi „romane creștine”, iar pledoaria despre acest subiect o puteți găsi într-un articol postat ca răspuns la un sondaj aniversar prin care am încercat să aflăm opinia voastră cu privire la blog.

Însă am dorit să comparăm povestea de dragoste dintre C.S. Lewis și Joy Davidman așa cum este prezentată în romanul Surprinși de iubire de Patti Callahan, cu ce mai aflăm din alte surse despre ei doi – iar cea mai la îndemână sursă a fost biografia C.S. Lewis. O viață de Alister McGrath, pe care am prezentat-o într-o emisiune anterioară.

Continuă lectura „„Surprinși de iubire” de Patti Callahan”

Un strop de viață pentru părinți #86


Nu ne prefacem în fața copiilor ca să le demonstrăm cât suntem de buni față de ei, spunându-le că nu ne-am fi așteptat să vorbească sau să acționeze în felul în care o fac. Nu, ne purtăm cu ei cu milă și bunătate. Le suntem alături cu inimi pline de răbdare și sărbătorim fiecare mărturisire și fiecare decizie bună pe care o iau.

A fi părinte înseamnă a fi o unealtă a harului în viața copiilor tăi.

Un părinte care arată milă este un părinte care are o inimă plină de tandrețe. Îndurarea te ajută să nu iei eșecurile copiilor tăi ca pe ceva personal, ci să privești spre luptele lor plin de compasiune. Mila presupune să ai răbdare cu copiii tăi. Să fii la fel de prompt în a-i încuraja ca și în a-i mustra. Să îi diciplinezi cu bunătate și să-i mustri cu blândețe. Să fii milos înseamnă să nu le arăți iritarea și furia ta. Mila te ajută să nu îi condamni pe copiii tăi potopindu-i cu un torent de cuvinte dure. […] Mila înseamnă să le arăți copiilor tăi dragoste chiar și atunci când nu o merită. Mila înseamnă să faci la nesfârșit aceleași lucruri pentru copii tăi, fără să le reproșezi acest lucru. Să refuzi să îți motivezi copiii rușinându-i și amenințându-i.

Paul David Tripp, Pentru părinți: 14 principii biblice care îți pot schimba radical familia
%d blogeri au apreciat: