„Poți să treci și peste asta” de Max Lucado


Ai simțit vreodată că ești într-o situație fără ieșire? Că ești copleșit de toate? Poți să treci și peste asta este încurajarea și titlul cărții pe care v-o prezint astăzi.

Împreună cu Max Lucado, autorul acesteia, ne vom uita la viața unui personaj din Biblie, Iosif, care a avut parte de trădare din partea fraților lui, nedreptate și închisoare, dar Dumnezeu l-a ajutat să treacă peste toate și a transformat răul în bine. Continuă lectura „„Poți să treci și peste asta” de Max Lucado”

„Trandafir din măceș” de Amy Carmichael


Astăzi vă propun un volum scurt, dar foarte consistent, scris de o femeie deosebită, extraordinar de potrivit pentru perioada de pandemie în care trăim.

Este vorba despre un volum de scrisori intitulat Trandafir din măceș, scris de Amy Carmichael, publicat în anul 1933 (pe care l-am recomandat și în lista Un strop de viață în izolare). Continuă lectura „„Trandafir din măceș” de Amy Carmichael”

Un strop de viață #670


Nu trăim de unii singuri. Nu trebuie să ne gândim la noi înșine ca la niște persoane obișnuite. Nu suntem oameni ai firii; am fost născuți din nou. Dumnezeu ne-a dat Duhul Sfânt, un „duh de putere, de dragoste și de chibzuință”. Prin urmare, celor care sunt înclinați spre depresie spirituală din cauza unor temeri legate de viitor, le spun în Numele lui Isus și cu cuvintele apostolului:  „Înflăcărează darul”, vorbește cu tine însuți, amintește-ți ce este adevărat cu privire la tine. În loc să lași viitorul și gândul la el să te prindă în mreje, vorbește-ți, amintește-ți cine ești și ce ești, și că Duhul este în tine. Amintindu-ți de natura Duhului, vei fi capabil să mergi înainte cu îndrăzneală, neavând frică, trăind în prezent, pregătit pentru viitor, având o singură dorință, să Îl lauzi pe Cel care a dat totul pentru tine.

M.L.-Jones, Depresia spirituală: cauzele și vindecarea ei

Un strop de viaţă #596


Este mai bine să recunoaşteţi că nu ştiţi ce să spuneţi – sau să nu spuneţi nimic – decât să spuneţi nişte vorbe goale cuiva care suferă. Creştinii repetă mult prea adesea unele clişee care s-ar putea să nu fie nici măcar adevărate, sperând că vor reuşi să-şi facă interlocutorul să se simtă mai bine. De obicei, efectul este tocmai cel opus. Nu spuneţi altora că cei dragi ai lor au murit fiindcă „Dumnezeu trebuie că a avut nevoie de ei în cer“ sau fiindcă „Aceasta a fost voia lui Dumnezeu“. Noi trăim într-o lume căzută, în care răul şi calamităţile ating viaţa multora în moduri care nu sunt drepte şi nici nu vor părea vreodată drepte. Da, Dumnezeu îngăduie (în sensul că nu a intervenit pentru a opri necazul), însă aceasta nu înseamnă că El a dorit să se întâmple o nenorocire sau că Se bucură de ea mai mult decât persoana care suferă.

Mark Mittelberg, Întrebări de care se tem creştinii (însoţite de răspunsuri)

Un strop de viață #423


Limbajul 1 – Cuvintele de încurajare

Țelul iubirii nu este să obții ceea ce dorești, ci să facă ceva spre binele celui pe care îl iubești. Realitatea este că, atunci când suntem aprobați, suntem și mult mai motivați să reacționăm pozitiv și, deci, să facem ceea ce ar dori partenerul.

Complimentele reprezintă doar una dintre căile prin care ne putem aproba partenerul. Un alt dialect îl constituie cuvintele de încurajare. Cuvântul încurajare înseamnă „a inspira curaj”. Cu toții avem zone în care ne simțim nesiguri. Ne lipsește curajul, și această lipsă a curajului ne împiedică să ducem la bun sfârșit anumite lucruri pe care am dori să le facem. Potențialul latent din zonele de nesiguranță ale partenerului așteaptă vorbele voastre de încurajare.

Gary Chapman, Cele cinci limbaje ale iubirii