„Nu știu de ce îmi pierd timpul vorbind. Nu pare să aibă vreun efect.”

 „Nu mi-aș fi închipuit niciodată că va ajunge să-mi vorbească în felul acesta!”

 „Da, mi-a cerut iertare, însă mi-e greu să uit cât de tare m-a jignit. Cuvintele lui au fost atât de tăioase.”

 „Părea că suntem atât de apropiați, și acum abia dacă ne mai vorbim.”

Acestea și multe altele sunt afirmații care reflectă lupta pe care o ducem cu toții cu vorbirea. Cine ar putea spune că nu a fost niciodată rănit de vorbele cuiva? Cine nu a regretat niciodată ceva din ce a spus? Cine ar putea spune „Cuvintele mele sunt mereu adecvate situației și sunt întotdeauna rostite cu amabilitate”?