Cărți cu dor de ducă #35 – A explora înseamnă a fi atent


Săptămâna aceasta vă propun un roman pentru copii cu adevărat bun, pentru că poate fi gustat cu aceeași plăcere și de către adulți, o poveste extraordinar de frumos scrisă despre supraviețuire și efectele (dar și frumusețile) explorării unor teritorii necunoscute, despre prietenie și lucrul în echipă în condiții extreme.

Și dacă asta nu era suficient, ce poate provoca mai mult dorul de ducă decât un titlu ca Exploratorul?

Continuă lectura „Cărți cu dor de ducă #35 – A explora înseamnă a fi atent”

Cărți cu dor de ducă #34 – Călătorie în jurul omului


„Fructele exotice nu se mănâncă oricum, există un ritual… Iei fructul în mână, cu grijă, îi simți textura și greutatea, îl privești pe toate părțile până ești sigur că nu mai rămâne milimetru pătrat din fruct neatins de privirea, mintea și mirosul tău. Apoi închizi ochii și, după ce i-ai simțit textura și mirosul, i-ai văzut forma și culoarea, încerci să-ți imaginezi cum arată înăuntru și ce gust are. După asta, îl tai în jumătate și confrunți ce vezi cu ce ți-ai imaginat, îl miroși iar, îți reimaginezi gustul după textura, culoarea și mirosul din interior și, într-un final, îl guști. Astfel, gustul fructului are, dincolo de realitatea lui finală, o poveste, o nuanță. Tot întorcându-l pe toate părțile, tot încercând să-ți imaginezi gustul, trezești receptorii de gust și miros, trezești simțurile, le pui în gardă, le pregătești, le antrenezi și așa fiecare va fi pregătit să întâlnească și să simtă experiența fructului în plenitudinea ei!”

Tocmai ați aflat cum se mănâncă fructele exotice chiar de la un băștinaș din jungla amazoniană!

Autorul cărții Călătorie în jurul omului” consemnează aceasta, pe lângă multe alte experiențe inedite pe care le-a avut în călătoria sa în jurul lumii.

Alexandru Stermin, biolog și explorator, licențiat în biologie și teologie, profesor de anatomia comparată a vertebratelor, etologie, bioetică și ecologie umană în cadrul Universității Babeș-Bolyai, autor de articole publicate în revistele Sinteza și National Geografic, scrie în introducerea cărții:

„Cu câteva zile înainte să împlinesc 30 de ani, am plecat singur într-o călătorie în jurul lumii. Primele nopți le-am dormit în jungla amazoniană, apoi zile întregi am umblat în alte două jungle – jungle urbane, pe cât de depărtate, pe atât de diferite – Los Angeles și Beijing.”. Am primit această carte în preajma propriei mele aniversări de 30 de ani, deci a fost o carte foarte potrivită.

Continuă lectura „Cărți cu dor de ducă #34 – Călătorie în jurul omului”

Cărți cu dor de ducă #33 – „Vine vacanța cu trenul din Franța!”


Asta începeau elevii să intoneze în ultima săptămână de școală, cel puțin cei din generațiile născute până în anul 2000. Vacanța o fi venit ea din Franța, dar erau norocoși cei care și-o puteau petrece oriunde altundeva decât în București (sau oricare le-ar fi fost orașul/localitatea natal/ă), chit că era măcar „la țară la bunici”, ce să mai vorbim de străinătate.

Continuă lectura „Cărți cu dor de ducă #33 – „Vine vacanța cu trenul din Franța!””

Cărți cu dor de ducă #32 – O Românie pe care nu o cunoaștem


Cartea de astăzi nu era pe nicio listă „de citit”, însă, din momentul în care a ajuns pe rafturile mele, a fost prea impresionantă ca să o ignor. Nici nu este o carte de vacanță în sine, ci este un volum datorită căruia, prin intermediul călătoriilor și pasiunii unor jurnaliști dedicați, avem ocazia de a descoperi mai multe despre lucrurile care se petrec în jurul nostru, despre realitățile care ne înconjoară de cele mai multe ori fără să știm sau chiar fără să ne pese. Așadar, revenim de pe cărări de munte, din Antarctica sau India, din țara zânelor sau alte lumi imaginare și chiar din spațiu, pentru a ne îndrepta atenția spre țara noastră, cu bogățiile și dramele sale, cu ajutorul călătoriilor și reportajelor lui Rareș Năstase, Alex Dima, Cosmin Savu, Paul Angelescu și ale Paulei Herlo, strânse în volumul „România, te iubesc”.

Continuă lectura „Cărți cu dor de ducă #32 – O Românie pe care nu o cunoaștem”

Cărți cu dor de ducă #31 – Din Liverpool în Carpați


N-aveam de lucru, n-aveam bani. Urma să-mi pierd casa, afacerea, totul. Așa că, deși trecusem de 50 de ani, nu eram deloc în formă, nu stăteam prea bine cu banii și eram singură, m-am mutat în Transilvania ca să-mi revin și ca să o iau de la capăt.

Aceasta este povestea modului în care am reușit să evit un dezastru – și a prețului plătit, precum și povestea felului în care Transilvania m-a readus la viață, oferindu-mi pace, siguranță și bucurie.

Continuă lectura „Cărți cu dor de ducă #31 – Din Liverpool în Carpați”
%d blogeri au apreciat: