J.R.R. Tolkien – Pagina 6 – CARTEA E O VIAȚĂ

„Frumusețea va salva lumea”

Într-o zi, Dostoievski a lăsat să-i scape această enigmatică observație: „Frumusețea va salva lumea”. Ce înseamnă asta? Multă vreme am gândit că astea erau numai cuvinte. Cum era posibil? Când oare, în tot cursul sângeroasei noastre istorii, frumusețea a salvat pe cineva de ceva? Da, a înnobilat, a exaltat. Dar cine a fost salvat?

Asta se întreba Aleksandr Soljenițîn în discursul său de acceptare a Premiului Nobel, în 1970 – O întrebare cu atât mai actuală acum, când parcă suntem din ce în ce mai mult înconjurați de urâțenie, de lipsă de sens, când realitatea este deconstruită și redusă la nivelul utilitarismului și al eficienței. Am ajuns să considerăm că frumusețea este subiectivă doar pentru că lumea spune că este așa, numind urâtul „frumos”. Credem că aceasta este realitatea, însă, îndepărtându-ne de frumos, am ajuns să nu o mai înțelegem și, de fapt, să nu mai înțelegem ce înseamnă să fii om. Frumusețea conține ordine, structură, ierarhie, adevăr, bine și uimire, iar lumea de astăzi le respinge pe toate. Mai are, oare, rost o discuție despre frumusețe în epoca noastră secularizată și desacralizată?

Este o perioadă fără seamăn pentru cei ce admiră operele unor autori precum C.S. Lewis sau J.R.R Tolkien. Domeniul studierii lor înflorește și sunt din ce în ce mai mulți creștini de toate confesiunile și tradițiile care pătrund în mediul academic și le abordează opera din diferite unghiuri, există numeroase cărți, podcasturi, conferințe și dezbateri ale admiratorilor celor mai proeminenți dintre Inklings, organizate chiar în zile precum cea de astăzi, când se sărbătorește „Hobbit’s Day”. Și pe bună dreptate ne putem întreba, de ce atâta interes? Ce rost are să tot studiezi niște cărți care nici nu au împlinit bine 50 de ani. Cred că răspunsul este faptul că noi am pierdut ceva – ceva ce ei știau, simțeau și credeau, și de care noi am fost vitregiți, sau la care am renunțat de bunăvoie. Iar unul dintre aceste lucruri pierdute este tocmai Frumusețea, și de aceea articolul festiv de astăzi este dedicat modului în care ea se reflectă în opera lui Tolkien, și legătura ei cu viața noastră creștină.

Dar mai întâi să vedem cum își continuă Soljenițîn discursul:

Continuă lectura

Frumusețe în întuneric #6 – Imaginație integrată

Reintroducerea basmelor în imaginația mea răscumpărată m-a ajutat să-L văd pe Făcător, Cuvântul Său și bogatele povești umane (dar câteodată călăuzite de Duhul) ca fiind interconectate. Era ca și cum ai ține cristalul complex al Scripturii sus în lumină, să vezi că este frumos și complet, iar apoi să descoperi pe trotuar stropi de culori refractate. Culorile nu sunt Scriptura, nici nu sunt lumina din spatele ei. Mai degrabă, ele sunt o expresie a adevărului, născută din lumina de dincolo, încadrată de prisma revelației, căreia i se dă o formă pe teren solid. Ultimele mele zile de facultate le-am petrecut studiind cărțile Ezechiel și Iacov la ore, scriind versuri de cântece pe marginea bibliografiei și citind, în sfârșit, Stăpânul inelelor, acea extraordinară mare de stropi de lumină refractată.

Continuă lectura

Cărți cu dor de ducă #25 – Popas la marginile Țării Zânelor

Astăzi zăbovim pe meleagul basmelor, la piciorul curcubeului – tărâmul pe care scriitorul și predicatorul scoțian George MacDonald îl folosește deseori pentru a-și crea poveștile încărcate de simbolism și alegorie, în care spiritualul se împletește cu materialul. Pionier în domeniul literaturii fantastice moderne, mentor al lui Lewis Carroll, George MacDonald este considerat și strămoșul celor din cercul literar Inklings, jucând un rol crucial în convertirea lui C.S. Lewis și influențându-i scrierile. Lewis însuși îl numește „maestrul său”, iar Madeleine L’Engle îl numește „părintele nostru – al tuturor celor care încearcă să înțeleagă adevărul cu ajutorul imaginației”.

Continuă lectura

De ce să citești cărți pentru copii

Cu ocazia Zilei Copilului de anul acesta m-am gândit să scriu un altfel de articol, care să explice, pe de o parte, pasiunea mea pentru cărțile pentru copii (care datează dinainte de a deveni mamă), iar pe de altă parte să vă ofere motivele pentru care merită să acordați atenție acestei literaturi, de care cred că veți ajunge să vă îndrăgostiți și voi. La final, o să ofer și câteva recomandări dintre cărțile pentru copii (și adolescenți) descoperite mai recent și care mi-au plăcut mult (despre altele am mai scris aici, aici, aici, aici, aici, aici și aici).

Continuă lectura

Un strop de viață în pandemie sau cărțile care ne-au ajutat să supraviețuim

Cu o săptămână întârziere remarcăm și noi împlinirea unui an de la inaugurarea stării de urgență provocate de pandemia de COVID-19, care ne-a ținut în case două luni anul trecut și în restricții și distanțare până în ziua de azi.

Pe 20 martie anul trecut publicam articolul Un strop de viață în izolare sau ce să citești/asculți în pandemie, un articol cu care ne-am mărit audiența și prin care sperăm că am adus ceva alinare. Dacă nu l-ați citit până acum, cred că merită să-o faceți, pentru că este la fel de valabil și astăzi.

Cu ocazia acestor „aniversări” ne-am gândit să scriem un articol cu cărțile care chiar ne-au ajutat pe noi să trecem prin această pandemie și care, credem noi, v-ar putea alina și pe voi în aceste zile în care situația epidemiologică este, de fapt, mai gravă la noi în țară decât anul trecut pe vremea asta.

Am întrebat-o pe Irina E. care au fost aceste cărți pentru ea, iar după aceea vă voi împărtăși și lista mea. Continuă lectura „Un strop de viață în pandemie sau cărțile care ne-au ajutat să supraviețuim”