Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis.
În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/.
Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi
Auziți aceste cuvinte despre nespusa vitejie pe care numai dragostea o are. Din dragoste, Fiul lui Dumnezeu Se umilește, slujește, învață, vindecă, hrănește, adapă, ridică și îndreaptă, bucură, Se chinuie, pătimește, iartă și moare. „Fiul Omului nu a venit să I se slujească Lui, ci să slujească; și să-Și dea sufletul Său răscumpărare pentru mulți.” Când slujește, slujește cu bucurie, când Se jertfește, Se jertfește de bunăvoie, nu de Sine îngrijindu-Se, ci privind neîncetat la veșnica vatră a dragostei din Ceruri, la ceilalți Doi. A fost ușor pentru Fiul dragostei veșnice să îndure toate acestea. La fel este ușor și oamenilor care au dragoste.
De aceea Sfântul Nil Sinaitul spune: „Toate îți vor fi ușor de făcut sau îndurat, îndată ce dobândești sfânta dragoste. Iar unde dragoste nu este, nici reușită nu este. Și toate sunt grele și cu neputință de făptuit.”
Dragostea este bucurie, prețul dragostei este jertfa.
Dragostea este viață, prețul dragostei este moartea.
Cei ce iubesc bogățiile pământești, puterea și slava, îi silesc fără milă pe alți oameni să slujească „dragostei” lor nesocotite și sunt gata să jertfească acestei „dragoste” a lor pe toți și pe toate afară de sine. Singura lor frică este de a sluji altora și de a se jertfi pe sine pentru alții. (…) Nu așa este Iubitorul-de-oameni, Domnul – El nu a făcut așa. El S-a pogorât din Tronul ceresc al slavei, ca prin însăși slujirea și jertfirea Sa să mărturisească dragostea lui Dumnezeu către oameni. Dragostea lui Hristos este pilda celei mai mari vitejii. Ea este vitejia în fața căreia tremură și moartea, și iadul.
Zis-a Domnul: „Pocăți-vă și credeți în Evanghelie.” Adevărata pocăință nu înseamnă numai întristarea pentru păcatul săvârșit, ci întoarcerea cu totul a sufletului de la întuneric spre lumină, de la pământ spre Cer, de la sine spre Dumnezeu. Pocăința fără această întoarcere pe de-a întregul nu este altceva decât o joacă cu Dumnezeu și cu propriul suflet. Iar cu Dumnezeu nu este de joacă. (…)
Hristos i-a chemat pe oameni să creadă în această Bună-Vestire. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie. Adică i-a chemat să creadă Lui, să creadă în El, să creadă fiecărui cuvânt al Lui. Căci pentru oameni nu este alt chip să ajungă la cunoașterea adevărului în chestiunile cele mai însemnate ale vieții și ființei decât să primească cu credință cuvintele Celui Care este martor nemijlocit al realităților cerești și duhovnicești. Ori cred lui Hristos, ori vor continua să rătăcească în largul apelor întunecate și tulburi ale vieții, în căutarea malurilor și țărmurilor de la capătul apelor. A treia cale nu este dată în istoria mușuroiului omenesc până în ziua de azi.
Când ai bogăție, cugetă cum vei răbda cu vrednicie sărăcia.
Când ești fericit, cugetă cum vei răbda cu vrednicie nefericirea.
Când te laudă oamenii, cugetă cum vei răbda cu vrednicie defăimările lor. Și toată viața ta, cugetă cum vei muri cu vrednicie.
Toate faptele pe care nu le săvârșești în numele cerului și cu îngăduința cerului vor aduce roade amare, pentru că cerul nu le va uda cu ploaia harului și nici nu le va lumina cu lumina sa făcătoare de viață. În tot ce ai de gând să faci, apleacă urechea la sfatul cerului! La toate câte țeși, leagă ițele de cer!
Astăzi vom afla, din cartea Ne vorbește părintele Porfirie, despre un învățător și povățuitor în viața duhovnicească, despre care s-a spus că era un vas în care Duhul Sfânt a sălășluit cu răbdare, iertare și blândețe, făcându-l să se roage cu îndrăzneală, să-i potolească pe cei care se mânie, să îndemne la ascultare și să-L urmeze pe Hristos. Miezul învățăturii sale a fost iubirea de Hristos, niciodată un cuvânt moralizator în sine, ci rodul unei vieți înduhovnicite, singura cale care duce la „bucuria lui Hristos cea plină de tot harul, care dăinuie veșnic, care aduce o pace nestrămutată, fericirea cea plină de liniște, bucuria care covârșește orice bucurie”, precum spunea el însuși.
Cuviosul Bătrân nu s-a trufit niciodată cu harismele pe care i le-a dăruit Dumnezeu. Trăia în chip smerit și nebăgat în seamă, cu încredințarea că nu avea nimeni ceva de luat de la dânsul: „eu nu am nimic, numai Hristos le are pe toate.” Când vedea minunatele lucrări ale harului lui Dumnezeu din sufletul său, o făcea numai pentru „a simți oamenii îmbrățișarea pe care Hristos o aduce tuturor, pentru ca creștinii să fie ajutați și să se mântuiască, aflându-se în comuniune de iubire cu Hristos.”
Porfirie Kavsokalivitul (1906-1991) a fost un monah și duhovnic grec contemporan de la Muntele Athos. S-a născut (cu numele de botez Evanghelios) la 7 februarie 1906, lângă satul Sfântul Ioan din Karystia (Evvia), aproape de Aliveri. Părinții săi erau săraci, iar tatăl său, cântăreț bisericesc, care îl însoțise chiar pe Sfântul Nectarie de la Eghina în călătoriile sale, a plecat să lucreze la canalul Panama. Din pricina sărăciei, Evanghelios a părăsit devreme școala și a plecat, la rândul său, să muncească. Visul său, încă de mic, a fost să devină monah. A fost primit ca ucenic, în ciuda vârstei sale fragede, de doi monahi din Kavsokalivia. Foarte ascultător și muncitor, a izbutit în doar câțiva ani să învețe poate mai mult decât ar fi învățat la școală sau universitate.