Devenind o prezență vindecătoare #70


Uneori, suferința ne poate copleși într-un mod nesănătos. Când suferința se transformă într-o situație de lungă durată, ne poate jefui de o viață plină de sens. Dacă viața începe să ți se pară întunecată și deznădăjduită, dacă începi să te întrebi dacă vei putea vreodată să mergi mai departe, dacă te simți cu totul singur și începi să te izolezi, aceasta poate indica faptul că durerea ta devine nesănătoasă. Izolarea ne lasă și mai singuri cu sentimentele noastre întunecate, pentru că nu mai avem nimic care să ne distragă sau să ne contrazică gândirea; avem doar disperarea care ne validează propria suferință într-un cerc vicios. Dacă este lăsată așa, disperarea ne va fura viața pe care Dumnezeu a intenționat-o pentru noi și se va pune între noi și reînnoirea pregătită de Hristos pentru noi. Dacă simți că durerea s-a dezlănțuit fără să mai dea vreodată înapoi, este momentul să ceri ajutor. În acest fel, sentimentele noastre reprezintă indicatoare ale modului în care sufletul nostru răspunde în fața circumstanțelor, și ale faptului că avem nevoie de prezența vindecătoare a lui Dumnezeu care să ne înconjoare în mijlocul frângerii noastre.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #69


Acceptarea sentimentelor noastre înseamnă recunoașterea faptului că ele apar câteodată în moduri și locuri neașteptate. S-ar putea să le simțim când ne uităm la un film, când stăm în fața calculatorului, când pregătim masa, când cântăm un imn în biserică, când apare un factor declanșator care ne amintește de încercarea noastră. Uneori, sentimentele pot fi declanșate chiar de ceva care nu are nicio legătură cu încercarea. Pe măsură ce trecem prin diferite stadii ale emoțiilor, să încercăm să le identificăm și să ne permitem să le simțim cu adevărat, fără să ne lăsăm influențați de așteptări cu privire la ce „ar trebui” să simțim sau cum „ar trebui” să reacționăm. Adevărul este că fiecare răspunde în mod diferit în fața suferinței și a pierderii, nu există o „perioadă normală”, standard, în care cineva trebuie să se acomodeze la noua situație și în care sentimentele să scadă în intensitate. Sentimentele pot reveni în valuri, însă ne putem pune deoparte o perioadă în care să le simțim cu adevărat, pentru a le procesa.

Uneori, oamenii se simt vinovați dacă râd sau se bucură în anumite momente în timpul încercării, însă și acest lucru este normal: partea din noi care dorește să meargă mai departe s-ar putea să fie distrasă de momentele mai plăcute ale vieții, chiar dacă în următoarea clipă revenim la plâns și disperare. Oricare ar fi sentimentele care vă încearcă, lăsați-le să se manifeste. Dumnezeu ne-a înzestrat cu un mecanism sănătos prin care să le lăsăm să iasă la suprafață. Scriptura ne spune că Isus era „un om al durerii, obișnuit cu suferința”, care a plâns la moartea prietenului Său, Lazăr. Și pentru că a experimentat tot ce vom experimenta și noi vreodată, Isus ne poate fi un adevărat prieten în durerea și șocul nostru.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Cărți cu dor de ducă #34 – Călătorie în jurul omului


„Fructele exotice nu se mănâncă oricum, există un ritual… Iei fructul în mână, cu grijă, îi simți textura și greutatea, îl privești pe toate părțile până ești sigur că nu mai rămâne milimetru pătrat din fruct neatins de privirea, mintea și mirosul tău. Apoi închizi ochii și, după ce i-ai simțit textura și mirosul, i-ai văzut forma și culoarea, încerci să-ți imaginezi cum arată înăuntru și ce gust are. După asta, îl tai în jumătate și confrunți ce vezi cu ce ți-ai imaginat, îl miroși iar, îți reimaginezi gustul după textura, culoarea și mirosul din interior și, într-un final, îl guști. Astfel, gustul fructului are, dincolo de realitatea lui finală, o poveste, o nuanță. Tot întorcându-l pe toate părțile, tot încercând să-ți imaginezi gustul, trezești receptorii de gust și miros, trezești simțurile, le pui în gardă, le pregătești, le antrenezi și așa fiecare va fi pregătit să întâlnească și să simtă experiența fructului în plenitudinea ei!”

Tocmai ați aflat cum se mănâncă fructele exotice chiar de la un băștinaș din jungla amazoniană!

Autorul cărții Călătorie în jurul omului” consemnează aceasta, pe lângă multe alte experiențe inedite pe care le-a avut în călătoria sa în jurul lumii.

Alexandru Stermin, biolog și explorator, licențiat în biologie și teologie, profesor de anatomia comparată a vertebratelor, etologie, bioetică și ecologie umană în cadrul Universității Babeș-Bolyai, autor de articole publicate în revistele Sinteza și National Geografic, scrie în introducerea cărții:

„Cu câteva zile înainte să împlinesc 30 de ani, am plecat singur într-o călătorie în jurul lumii. Primele nopți le-am dormit în jungla amazoniană, apoi zile întregi am umblat în alte două jungle – jungle urbane, pe cât de depărtate, pe atât de diferite – Los Angeles și Beijing.”. Am primit această carte în preajma propriei mele aniversări de 30 de ani, deci a fost o carte foarte potrivită.

Continuă lectura „Cărți cu dor de ducă #34 – Călătorie în jurul omului”

Devenind o prezență vindecătoare #68


Dumnezeu ne-a dat emoții și sentimente cu un scop: pentru ca acestea să ne ajute să înțelegem ce anume din viața noastră necesită mai multă atenție decât de obicei și de ce anume avem nevoie pentru a face față. Nu ne putem evita sentimentele.

Deși poate dura mult timp pentru a înțelege ceea ce simțim, scopul nu este să fim alarmați de emoții, ci să fim informați de ele. În cle din urmă, emoțiile ne învață ceva despre situația pe care o traversăm. Rușinea și stânjeneala ne informează că am pășit în afara zonei  în care ne-am dori să acționăm, îngrijorarea și teama ne fac să percepem o amenințare, tristețea ne semnalează că am pierdut ceva valoros. Când facem loc emoțiilor noastre, începem să înțelegem ce este greșit și de ce anume avem nevoie pentru a îndrepta lucrurile. Sentimentele noastre ne pot indica faptul că avem nevoie de o îmbrățișare, de o ureche care să ne asculte, de un cuvânt de încurajare sau de o rugăciune din partea cuiva care poate pune în cuvinte ceea ce noi nu putem exprima.

Nu putem împiedica apariția emoțiilor, însă putem decide ce facem cu ele atunci când ele ies la iveală.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Un strop de Bookfest 2022 – A doua zi – „Lectura este viață”


După o zi de muncă atât de intensă, încât era să mă împiedice să ajung, am reușit să mă întâlnesc cu Irina T. și am pășit și eu pe tărâmul cărților și al reducerilor, la Bookfest 2022.

Deși timpul a fost scurt (și glumeam că ar trebui un articol separat „ce am ratat la Bookfest”, pentru că tot descopeream lucruri pe care nu le-am văzut sau nu am apucat să le vizităm), totuși, cred că am reușit să surprindem cele mai importante aspecte ale Bookfest 2022 și ne-am bucurat pur și simplu de atmosfera târgului la care nu am mai fost de peste doi ani. Vă detaliem mai jos ce puteți găsi și voi, dacă veți ajunge zilele acestea. Dacă ați fost deja, vă invităm să ne povestiți, în comentarii, ce v-a atras vouă atenția!

Continuă lectura „Un strop de Bookfest 2022 – A doua zi – „Lectura este viață””
%d blogeri au apreciat: