O persoană poate fi sinceră, dar sincer în eroare. Sinceritatea nu-i dă dreptate unei persoane. Sinceritatea nu face ca un lucru să fie adevărat. Aș putea crede cu toată sinceritatea din lume că pământul este plat, dar asta nu face ca pământul să fie așa. Pot crede cu sinceritate că nu sunt cu nimic mai puțin divin decât Isus, dar asta nu schimbă faptul că eu sunt o creatură, nu Creatorul.

Lee Strobel, În apărarea lui Isus

Reclame

Ajungi să ai viaţa din belşug, viaţa pe care ţi-o doreşti de fapt, atunci când trăieşti după forma Crucii. Cruciform. Sacrificându-te.

Şi poţi să spui tot ce vrei tu despre dragoste şi sacrificiu şi alegerea unei vieţi care să spună adevărul – adevărul tău despre dragoste nu este întregul adevăr dacă nu arată ca jertfa Crucii.

Singura formă pe care o poate lua bucuria adevărată este cea de cruce.

 Ann Voskamp, „1 key way of great relationships, great lives, great countries [Pt #1: What We All Need Right Now]“


Nu există răspunsuri corecte la întrebări greșite. Căutătorii de adevăr încep, în general, prin a căuta răspuns la întrebarea ”Ce?”. Atitudinea lor este greșită. Pilat a comis aceeași eroare: ”Ce este adevărul?” a întrebat și el. Înaintea lui se afla Adevărul în persoană, dar Pilat nu l-a băgat în seamă. El a formulat falsa prezumție că adevărul este concluzia unor discuții, o colecție seacă de afirmații.

Realitatea este că ”Adevărul” nu este un ”ce”, ci un ”Cine”. Dumnezeu și Fiul Său, Isus Hristos, sunt Adevărul. Doar Sfânta Treime conține corespondența desăvârșită între cuvânt și toate lucrurile create, văzute sau nevăzute.

Richard Wurmbrand, citat în „Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei


Niciuna dintre virtuțile și niciunul dintre atributele divinului nu pot fi izolate și idolatrizate. Numai cumpănitul lor ansamblu reprezintă dumnezeirea. Ca atare, nici adevărul – singur – nu e un criteriu absolut. Citind pe Luther ”De servo arbitrio” mă conving și mai mult de aceasta și-mi amintesc aforismul lui Pascal: ”Până și din adevăr îți poți face un idol, deoarece adevărul fără dragoste nu e Dumnezeu, ci e chipul Lui, și-i idol, pe care nu se cuvine nici să-l iubești, nici să I te închini”.

N. Steinhardt, citat în „Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei


Adevărul pus în cuvinte nu mai este adevăr pur, căci aceste cuvinte sunt haine caraghioase care denaturează ființa pură a adevărului. Când Dumnezeu se numește Tatăl Domnului Isus, asta nu înseamnă că El a avut o soție care I-a născut un Fiu. Faptul că Dumnezeu a ales să se numească Tată este numai o așezare în cuvinte a realității ultime, imposibil de redat adecvat în cuvintele, trăirile și experiențele noastre omenești.

Richard Wurmbrand, citat în „Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei