„The Weight of Glory” de C.S. Lewis


Încă de la primul episod, C.S. Lewis este nelipsit din emisiunile noastre și de pe blog, prin propriile lui lucrări sau fiind citat de alți autori în cărțile lor. Despre biografia lui puteți citi în articolul nostru dedicat cărții lui Alister McGrath, C.S. Lewis. O viață. Toamna trecută am revizitat poate cea mai cunoscută carte a lui, Creștinism, pur și simplu, printr-o serie de citate Un strop de viață. Apoi ne-am îndreptat atenția asupra unor lucrări de ficțiune mult, mult mai puțin cunoscute decât Cronicile din Narnia, însă extrem de valoroase în felul lor: Departe de planeta tăcutăPerelandra și That Hideous Strength.

Luna aceasta, vom descoperi câteva cărți și eseuri de-ale lui C.S. Lewis, din nou, mai puțin cunoscute, însă care ascund o comoară de idei valoroase.


Astăzi vă aduc în atenție volumul The Weight of Glory: And Other Addresses, ce cuprinde transcrierea unor predici și discursuri pe care Lewis le-a ținut la cererea unor audiențe, sau răspunzând anumitor invitații. Multe dintre acestea au fost scrise și susținute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Iată titlurile predicilor și cuvântărilor sale: The Weight of Glory a fost susținută pe 8 iunie 1941 în fața uneia dintre cele mai mari adunări din acele vremuri, la Oxford University Church of St. Mary the Virgin, la invitația vicarului bisericii, Canon Milford. Mai înainte de aceasta, însă, Learning in War-Time a fost susținută pe 22 octombrie 1939, la invitația aceluiași Canon Milford. Dorința vicarului de a-l invita pe Lewis a apărut în urma lecturii cărții The Pilgrim’s Regress (o altă carte mai puțin cunoscută sa, însă la fel de fascinantă).
Why I Am Not a Pacifist a fost susținută la invitația unui grup de pacifiști în anul 1940. Transposition a fost predica lui Lewis din capela colegiului Mansfield de la Oxford, cu ocazia sărbătorii Cincizecimii, pe 28 mai 1944.
Is Theology Poetry a fost citită în fața Clubului Socratic al Universității Oxford pe 6 noiembrie 1944. The Inner Ring a fost o cuvântare comemorativă susținută la King’s College, University of London, pe 14 decembrie 1944.
On Forgiveness a fost scrisă la cererea preotului bisericii St. Mary din Cambridgeshire și trebuia să fie inclusă în buletinul bisericii, în 1947, însă a rămas doar ca manuscris și a fost inclusă mai târziu în cartea Ferigi și elefanți.
A Slip of the Tongue a fost ultima predică a lui Lewis, la invitația capelanului colegiului Magdalene din Cambridge pe 29 ianuarie 1956.

Continuă lectura „„The Weight of Glory” de C.S. Lewis”

„Frumusețea va salva lumea”


Într-o zi, Dostoievski a lăsat să-i scape această enigmatică observație: „Frumusețea va salva lumea”. Ce înseamnă asta? Multă vreme am gândit că astea erau numai cuvinte. Cum era posibil? Când oare, în tot cursul sângeroasei noastre istorii, frumusețea a salvat pe cineva de ceva? Da, a înnobilat, a exaltat. Dar cine a fost salvat?

Asta se întreba Aleksandr Soljenițîn în discursul său de acceptare a Premiului Nobel, în 1970 – O întrebare cu atât mai actuală acum, când parcă suntem din ce în ce mai mult înconjurați de urâțenie, de lipsă de sens, când realitatea este deconstruită și redusă la nivelul utilitarismului și al eficienței. Am ajuns să considerăm că frumusețea este subiectivă doar pentru că lumea spune că este așa, numind urâtul „frumos”. Credem că aceasta este realitatea, însă, îndepărtându-ne de frumos, am ajuns să nu o mai înțelegem și, de fapt, să nu mai înțelegem ce înseamnă să fii om. Frumusețea conține ordine, structură, ierarhie, adevăr, bine și uimire, iar lumea de astăzi le respinge pe toate. Mai are, oare, rost o discuție despre frumusețe în epoca noastră secularizată și desacralizată?


Este o perioadă fără seamăn pentru cei ce admiră operele unor autori precum C.S. Lewis sau J.R.R Tolkien. Domeniul studierii lor înflorește și sunt din ce în ce mai mulți creștini de toate confesiunile și tradițiile care pătrund în mediul academic și le abordează opera din diferite unghiuri, există numeroase cărți, podcasturi, conferințe și dezbateri ale admiratorilor celor mai proeminenți dintre Inklings, organizate chiar în zile precum cea de astăzi, când se sărbătorește „Hobbit’s Day”. Și pe bună dreptate ne putem întreba, de ce atâta interes? Ce rost are să tot studiezi niște cărți care nici nu au împlinit bine 50 de ani. Cred că răspunsul este faptul că noi am pierdut ceva – ceva ce ei știau, simțeau și credeau, și de care noi am fost vitregiți, sau la care am renunțat de bunăvoie. Iar unul dintre aceste lucruri pierdute este tocmai Frumusețea, și de aceea articolul festiv de astăzi este dedicat modului în care ea se reflectă în opera lui Tolkien, și legătura ei cu viața noastră creștină.

Dar mai întâi să vedem cum își continuă Soljenițîn discursul:

Continuă lectura „„Frumusețea va salva lumea””