Într-o zi, Dostoievski a lăsat să-i scape această enigmatică observație: „Frumusețea va salva lumea”. Ce înseamnă asta? Multă vreme am gândit că astea erau numai cuvinte. Cum era posibil? Când oare, în tot cursul sângeroasei noastre istorii, frumusețea a salvat pe cineva de ceva? Da, a înnobilat, a exaltat. Dar cine a fost salvat?
Asta se întreba Aleksandr Soljenițîn în discursul său de acceptare a Premiului Nobel, în 1970 – O întrebare cu atât mai actuală acum, când parcă suntem din ce în ce mai mult înconjurați de urâțenie, de lipsă de sens, când realitatea este deconstruită și redusă la nivelul utilitarismului și al eficienței. Am ajuns să considerăm că frumusețea este subiectivă doar pentru că lumea spune că este așa, numind urâtul „frumos”. Credem că aceasta este realitatea, însă, îndepărtându-ne de frumos, am ajuns să nu o mai înțelegem și, de fapt, să nu mai înțelegem ce înseamnă să fii om. Frumusețea conține ordine, structură, ierarhie, adevăr, bine și uimire, iar lumea de astăzi le respinge pe toate. Mai are, oare, rost o discuție despre frumusețe în epoca noastră secularizată și desacralizată?
Este o perioadă fără seamăn pentru cei ce admiră operele unor autori precum C.S. Lewis sau J.R.R Tolkien. Domeniul studierii lor înflorește și sunt din ce în ce mai mulți creștini de toate confesiunile și tradițiile care pătrund în mediul academic și le abordează opera din diferite unghiuri, există numeroase cărți, podcasturi, conferințe și dezbateri ale admiratorilor celor mai proeminenți dintre Inklings, organizate chiar în zile precum cea de astăzi, când se sărbătorește „Hobbit’s Day”. Și pe bună dreptate ne putem întreba, de ce atâta interes? Ce rost are să tot studiezi niște cărți care nici nu au împlinit bine 50 de ani. Cred că răspunsul este faptul că noi am pierdut ceva – ceva ce ei știau, simțeau și credeau, și de care noi am fost vitregiți, sau la care am renunțat de bunăvoie. Iar unul dintre aceste lucruri pierdute este tocmai Frumusețea, și de aceea articolul festiv de astăzi este dedicat modului în care ea se reflectă în opera lui Tolkien, și legătura ei cu viața noastră creștină.
Dar mai întâi să vedem cum își continuă Soljenițîn discursul:
Continuă lectura „„Frumusețea va salva lumea””Apreciază:
Apreciere Încarc...
[Cine citește] învață să întrevadă veșnicia care strălucește în povești sau cântece, să primească satisfacția unui sfârșit fericit ca pe o promisiune. A ajuns să recunoască vocea iubirii vorbind limbajul imaginii și al imaginației și să creadă că ce spune e adevărat. […]
CARTEA E O VIAȚĂ 