Astăzi împlinim 8 ani de când folosim această platformă pentru a promova și pune la dispoziția ascultătorilor emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ, în primul rând, dar și pentru a promova lectura și evenimentele care au legătură cu ea, în al doilea rând.
Pe 17 februarie 2014 am creat blogul CARTEA E O VIAȚĂ, iar pe 22 februarie am publicat primul articol.
Continuă lectura „8 ani în blogosferă + GIVEAWAY (încheiat) #ceov10ani pe februarie”Drag cititor, ține minte că un mod sfânt de a repara lumea este să cânți, să scrii, să pictezi, să țeși lumi noi. Pentru că sămânța lucrării tale slabe-dar-credincioase a căzut în pământ, a murit și a înviat, ceea ce a făcut Hristos prin tine Îi va aduce laude din partea unor călători singuratici mult timp după ce numele tău va fi uitat. Ei vor ști că cineva a trăit și a iubit aici.
Continuă lectura „Frumusețe în întuneric #13 – Acasă este un loc real”Într-o zi, Dostoievski a lăsat să-i scape această enigmatică observație: „Frumusețea va salva lumea”. Ce înseamnă asta? Multă vreme am gândit că astea erau numai cuvinte. Cum era posibil? Când oare, în tot cursul sângeroasei noastre istorii, frumusețea a salvat pe cineva de ceva? Da, a înnobilat, a exaltat. Dar cine a fost salvat?
Asta se întreba Aleksandr Soljenițîn în discursul său de acceptare a Premiului Nobel, în 1970 – O întrebare cu atât mai actuală acum, când parcă suntem din ce în ce mai mult înconjurați de urâțenie, de lipsă de sens, când realitatea este deconstruită și redusă la nivelul utilitarismului și al eficienței. Am ajuns să considerăm că frumusețea este subiectivă doar pentru că lumea spune că este așa, numind urâtul „frumos”. Credem că aceasta este realitatea, însă, îndepărtându-ne de frumos, am ajuns să nu o mai înțelegem și, de fapt, să nu mai înțelegem ce înseamnă să fii om. Frumusețea conține ordine, structură, ierarhie, adevăr, bine și uimire, iar lumea de astăzi le respinge pe toate. Mai are, oare, rost o discuție despre frumusețe în epoca noastră secularizată și desacralizată?
Este o perioadă fără seamăn pentru cei ce admiră operele unor autori precum C.S. Lewis sau J.R.R Tolkien. Domeniul studierii lor înflorește și sunt din ce în ce mai mulți creștini de toate confesiunile și tradițiile care pătrund în mediul academic și le abordează opera din diferite unghiuri, există numeroase cărți, podcasturi, conferințe și dezbateri ale admiratorilor celor mai proeminenți dintre Inklings, organizate chiar în zile precum cea de astăzi, când se sărbătorește „Hobbit’s Day”. Și pe bună dreptate ne putem întreba, de ce atâta interes? Ce rost are să tot studiezi niște cărți care nici nu au împlinit bine 50 de ani. Cred că răspunsul este faptul că noi am pierdut ceva – ceva ce ei știau, simțeau și credeau, și de care noi am fost vitregiți, sau la care am renunțat de bunăvoie. Iar unul dintre aceste lucruri pierdute este tocmai Frumusețea, și de aceea articolul festiv de astăzi este dedicat modului în care ea se reflectă în opera lui Tolkien, și legătura ei cu viața noastră creștină.
Dar mai întâi să vedem cum își continuă Soljenițîn discursul:
Continuă lectura „„Frumusețea va salva lumea””Nu există „curs de creativitate”. Desigur, există oameni care-și câștigă existența ca artiști și antreprenori. Dar acei oameni, insist, nu sunt mai creativi decât alții.
Continuă lectura „Frumusețe în întuneric #12 – Comunitatea hrănește arta”Diana Pavlac Glyer spune că artiștii au nevoie de „rezonatori”. Au nevoie de cineva care înțelege ce încearcă ei să spună, care este mișcat de munca lor și care îi va încuraja să continue să lupte când bătălia este lungă. Lewis a fost rezonatorul lui Tolkien și acum, după atâția ani, citim despre Frodo și Sam. Îi mulțumesc Domnului pentru rezonatori.
Continuă lectura „Frumusețe în întuneric #11 – Arta hrănește comunitatea”
CARTEA E O VIAȚĂ 