Din punct de vedere teologic, toți trăim în cenușa unei explozii, în propria noastră pustietate. Dar purtăm în ADN-ul nostru praful Edenului. Acum, când ne confruntăm cu o lume a uraganelor și a cutremurelor, a devastării atomice și a găurilor lăsate de gloanțe în școlile publice, trebuie să înțelegem că abilitățile noastre de a ne imagina poartă cu sine responsabilitatea de a vindeca, la fel de mult cum poartă cu sine responsabilitatea de a descrie angoasa. În loc să ne folosim de imaginația artistică pentru scopuri distructive, exploatatoare, trebuie să semănăm semințele reînnoirii și ale speranței, așa cum a făcut Van Gogh în desenele sale.