Am început anul 2024 în forță, cu multe cărți citite în paralel pe care, pentru prima oară, am reușit să le și termin (cu o singură excepție) până la întocmirea acestui articol.
Am reușit să termin niște cărți începute de anul trecut (sau chiar de mai de mult…), m-am întors la cărțile pentru copii mai mari sau mai mici, dar am parcurs și niște cărți de non-ficțiune, majoritatea legate de viața de credință – eseuri, memorii și o biografie – în total, 14 cărți.
(mai mult…)Reintroducerea basmelor în imaginația mea răscumpărată m-a ajutat să-L văd pe Făcător, Cuvântul Său și bogatele povești umane (dar câteodată călăuzite de Duhul) ca fiind interconectate. Era ca și cum ai ține cristalul complex al Scripturii sus în lumină, să vezi că este frumos și complet, iar apoi să descoperi pe trotuar stropi de culori refractate. Culorile nu sunt Scriptura, nici nu sunt lumina din spatele ei. Mai degrabă, ele sunt o expresie a adevărului, născută din lumina de dincolo, încadrată de prisma revelației, căreia i se dă o formă pe teren solid. Ultimele mele zile de facultate le-am petrecut studiind cărțile Ezechiel și Iacov la ore, scriind versuri de cântece pe marginea bibliografiei și citind, în sfârșit, Stăpânul inelelor, acea extraordinară mare de stropi de lumină refractată.
(mai mult…)Este ușor să facem greșeala de a crede că imaginația, la fel ca inspirația, este un fel de stare mentală pasivă. Mai degrabă, ea este ca un mușchi care va deveni mai puternic sau mai slab în funcție de cum este hrănit, exersat și folosit. Autoarea creștină Caryn Rivadeneira face legătura cu credința: „Fără imaginație – fără abilitatea de a ne închipui ceea ce este nevăzut, de a crede ce este necunoscut – cum putem avea credință? Fără imaginație, fără abilitatea ne a ne închipui un „viitor preferat”, cum putem spera? Fără imaginație, cum putem să experimentăm măreția, minunăția și apropierea de un Dumnezeu misterios?”
…o imaginație creștină poate privi la un cer înstelat și să vadă mai mult decât întinderea infinită de spațiu gol și întinderea eternă de timp fără sfârșit, o imaginație care poate „să umble după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu” (Col. 3:1). Le dai copiilor tăi ochi să vadă și să creadă.
Clay și Sally Clarkson, The Lifegiving Parent
[Cine citește] învață să întrevadă veșnicia care strălucește în povești sau cântece, să primească satisfacția unui sfârșit fericit ca pe o promisiune. A ajuns să recunoască vocea iubirii vorbind limbajul imaginii și al imaginației și să creadă că ce spune e adevărat. […]
C.S. Lewis a devenit credincios în mare parte datorită faptului că a ajuns să înțeleagă că ceea ce descoperea în acele povești era la fel de adevărat ca afirmațiile științifice, pentru că există mai mult decât o cale de a descoperi realitatea. […]
(mai mult…)
Am început anul 2024 în forță, cu multe cărți citite în paralel pe care, pentru prima oară, am reușit să le și termin (cu o singură excepție) până la întocmirea acestui articol. Am reușit să termin niște cărți începute de anul trecut (sau chiar de mai de mult…), m-am întors la cărțile pentru copii mai…
Reintroducerea basmelor în imaginația mea răscumpărată m-a ajutat să-L văd pe Făcător, Cuvântul Său și bogatele povești umane (dar câteodată călăuzite de Duhul) ca fiind interconectate. Era ca și cum ai ține cristalul complex al Scripturii sus în lumină, să vezi că este frumos și complet, iar apoi să descoperi pe trotuar stropi de culori…
Este ușor să facem greșeala de a crede că imaginația, la fel ca inspirația, este un fel de stare mentală pasivă. Mai degrabă, ea este ca un mușchi care va deveni mai puternic sau mai slab în funcție de cum este hrănit, exersat și folosit. Autoarea creștină Caryn Rivadeneira face legătura cu credința: „Fără imaginație…