În ultimii doi ani, cu ocazia Zilei Internaționale a Cărții și a Drepturilor de Autor, sărbătorită pe 23 aprilie, am scris câte un articol despre cărțile citite în prima perioadă a anului, încercând să ne amintim și să ne raportăm la prioritățile noastre de lectură pe care le-am pomenit într-un episod din seria specială CARTEA E O VIAȚĂ – SĂ CITIM!
Pentru că am mai scris un astfel de articol și la finalul anului 2020 și vrem să facem o tradiție din acest exercițiu, revenim acum cu o trecere în revistă a cărților pe care le-am citit cu prioritate în ultima parte a anului 2021.
Cel de-Al Doilea Război Mondial revine, periodic, în atenția tuturor prin comemorări ale unor evenimente marcante, capitulări, bombardamente, evacuări, eliberări din lagăre sau tratate. Iar, pentru că vorbim de cărți, pare că rafturile librăriilor sunt din ce în ce mai populate de cărți de non-ficțiune care încearcă să aducă la lumină adevăruri uitate sau ascunse din acea perioadă, sau romane care încearcă să ne aducă mai aproape de acele vremuri deloc îndepărtate, prin aventurile și dramele unor personaje pe care le urmărim cu sufletul la gură, în lagăre, pe câmpul de luptă sau pur și simplu în viața de zi cu zi.
Așadar, în episodul de astăzi, ne propunem să înțelegem cărui fapt se datorează popularitatea crescândă a acestor cărți și care este valoarea lecturii lor – de ce merită să le citim și cum ne pot îmbogăți ele mintea și sufletul.
Tot ce trebuie să faceți este: 1) să ascultați cu atenție episodul de mai sus și 2) să scrieți într-un comentariu la această postarece carte dintre cele prezentate v-am convins să citiți (în afară de cele două oferite ca premiu!).
Termenul de răspuns este vineri, 26 noiembrie, ora 23:59, ora României, iar câștigătorul va fi desemnat prin tragere la sorți sâmbătă, 27 noiembrie și va fi anunțat tot atunci aici și în privat.
De aceea, vă rugăm să folosiți numai o adresă de email pe care o folosiți în mod curent, pentru a putea intra în legătură cu voi în vederea trimiterii premiului, care va fi expediat prin curier rapid la o adresă de pe teritoriul României.
Mulțumim tuturor participanților și apreciem că v-ați mobilizat și ați ascultat episodul, pentru a ne răspunde la întrebare (și nu doar în acest scop, sperăm! :D).
Anunțăm astăzi cu bucurie câștigătoarea premiului și vă așteptăm cu drag și la următorul giveaway aniversar!
Într-o zi, Dostoievski a lăsat să-i scape această enigmatică observație: „Frumusețea va salva lumea”. Ce înseamnă asta? Multă vreme am gândit că astea erau numai cuvinte. Cum era posibil? Când oare, în tot cursul sângeroasei noastre istorii, frumusețea a salvat pe cineva de ceva? Da, a înnobilat, a exaltat. Dar cine a fost salvat?
Asta se întreba Aleksandr Soljenițîn în discursul său de acceptare a Premiului Nobel, în 1970 – O întrebare cu atât mai actuală acum, când parcă suntem din ce în ce mai mult înconjurați de urâțenie, de lipsă de sens, când realitatea este deconstruită și redusă la nivelul utilitarismului și al eficienței. Am ajuns să considerăm că frumusețea este subiectivă doar pentru că lumea spune că este așa, numind urâtul „frumos”. Credem că aceasta este realitatea, însă, îndepărtându-ne de frumos, am ajuns să nu o mai înțelegem și, de fapt, să nu mai înțelegem ce înseamnă să fii om. Frumusețea conține ordine, structură, ierarhie, adevăr, bine și uimire, iar lumea de astăzi le respinge pe toate. Mai are, oare, rost o discuție despre frumusețe în epoca noastră secularizată și desacralizată?
Este o perioadă fără seamăn pentru cei ce admiră operele unor autori precum C.S. Lewis sau J.R.R Tolkien. Domeniul studierii lor înflorește și sunt din ce în ce mai mulți creștini de toate confesiunile și tradițiile care pătrund în mediul academic și le abordează opera din diferite unghiuri, există numeroase cărți, podcasturi, conferințe și dezbateri ale admiratorilor celor mai proeminenți dintre Inklings, organizate chiar în zile precum cea de astăzi, când se sărbătorește „Hobbit’s Day”. Și pe bună dreptate ne putem întreba, de ce atâta interes? Ce rost are să tot studiezi niște cărți care nici nu au împlinit bine 50 de ani. Cred că răspunsul este faptul că noi am pierdut ceva – ceva ce ei știau, simțeau și credeau, și de care noi am fost vitregiți, sau la care am renunțat de bunăvoie. Iar unul dintre aceste lucruri pierdute este tocmai Frumusețea, și de aceea articolul festiv de astăzi este dedicat modului în care ea se reflectă în opera lui Tolkien, și legătura ei cu viața noastră creștină.
Dar mai întâi să vedem cum își continuă Soljenițîn discursul:
În completarea listei de la începutul acestei veri, revenim cu câteva recomandări dintre noutățile editoriale. Majoritatea cărților din această listă sunt volume nu tocmai ușoare sau subțiri, însă poate acum găsim răgazul să le oferim mai mult timp și să medităm la ce au ele să ne spună.
– Biblia după textul ebraic. Numerii. Deuteronomul. După cum scrie Andrei Pleșu, „Textul Bibliei confirmă, prin structura şi istoria lui, teologia Treimii. Căci el are trei autori: Dumnezeu (inspiratorul lui suprem, izvorul Revelaţiei), autorii textului consemnat în scris (primitorii şi transmiţătorii Revelaţiei) şi traducătorii textului originar. Cu volumul de faţă, ne aflăm în prezenţa traducătorilor, exponenţi ai «vorbirii în limbi», mediatori ai Duhului, păstori ai cuvintelor aflate în căutarea Cuvântului. Ei merită toată admiraţia noastră. Pentru că reuşesc să pună erudiţia cea mai temeinică în serviciul cordialităţii, al nevoii de a înţelege ceea ce e dincolo de înţelegerea obişnuită.“
CARTEA E O VIAȚĂ 