9 ani de emisiuni CARTEA E O VIAȚĂ + GIVEAWAY ÎNCHEIAT!


Cu ocazia aniversării a 9 ani de emisiuni CARTEA E O VIAȚĂ, ne-am gândit că ar fi frumos pentru noi și interesant pentru voi să rememorăm prima înregistrare, momentele-cheie din acești ani, cărțile care ne-au marcat, autorii dragi pe care i-am descoperit datorită acestei emisiuni și să aflați astfel câteva detalii de culise pe care nu am avut ocazia să le povestim.

Pe 3 octombrie 2011 s-a difuzat primul episod al acestei emisiuni la numirea căreia de fapt am colaborat amândouă, deși la momentul respectiv Irina E. avea să fie „doar” primul invitat al Irinei T. într-o emisiune despre cărți creștine cu invitați. Era un semn că ceea ce am început împreună, vom și continua împreună, începând cu sezonul 2, cu Irina E. ca invitat permanent, dar nimeni nu s-ar fi gândit că vom continua să colaborăm încă 10 sezoane, până în anul 2020! Continuă lectura „9 ani de emisiuni CARTEA E O VIAȚĂ + GIVEAWAY ÎNCHEIAT!”

„Cartea Filocaliilor. Cele mai frumoase pagini”


Cartea Filocaliilor. Cele mai frumoase pagini, apărută la Editura Humanitas, este o selecție de texte realizată de Georgeta Anca-Ionescu din ampla lucrare în 12 volume, Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii, în traducerea din grecește a pr.prof.dr.Dumitru Stăniloaie, membru al Academiei Române.

Pentru a vă lămuri poate unele întrebări preliminare, vă îndemn să citiți mai întâi articolul despre lansarea acestui volum, care a avut loc la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, în data de 3 octombrie 2018. Continuă lectura „„Cartea Filocaliilor. Cele mai frumoase pagini””

Un strop de viață în preajma Paștelui #30


Cuvântul 30 – Despre unirea celor trei virtuți, adică despre credință, nădejde și dragoste

Cel ce iubește pe Domnul a iubit mai întâi pe fratele său. Dovada primului lucru este cel de-al doilea. Cel ce iubește pe aproapele nu rabdă vreodată pe cei ce clevetesc și fuge de ei mai degrabă ca de foc. Cel ce zice că iubește pe Domnul, dar pe fratele său se mânie este asemenea celui ce aleargă în vis.
Tăria iubirii este nădejdea. Căci prin aceasta așteptăm plata iubirii. Nădejdea este bogăția bogăției nearătate. Ea este vistieria neîndoielnică dinainte de vistierie. Ea este odihnă în osteneli. Ea este ușa iubirii. Ea omoară deznădejdea. Ea este icoana celor ce nu sunt de față. Lipsa nădejdii este pieirea iubirii. De ea sunt legate trudele, de ea atârnă ostenelile, pe ea o înconjoară mila.
Iar acum, după toate cele spuse, rămân acestea trei, care pe toate le leagă și le țin împreună: credința, nădejdea și dragostea, iar mai mare decât toate este dragostea, căci ea este numele lui Dumnezeu.

Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.
Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.
Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.
Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el. (1 Ioan 4: 7, 8, 16)

Un strop de viață în preajma Paștelui #29


Cel ce cere de la Dumnezeu lucruri mai prejos de vrednicia sa va primi fără îndoială cele mai presus de sine. Despre aceasta dau mărturie vameșul care a cerut iertare, dar a primit îndreptarea (Luca 18:14) și tâlharul care a cerut numai pomenirea în Împărăție și a moștenit raiul întreg (Luca 23:24).
Să nu ne întristăm când cerem ceva de la Domnul timp îndelungat și nu suntem auziți, căci Domnul ar fi voit ca toți oamenii să se facă nepătimitori într-o clipă, dar, ca un înainte-știutor, cunoaște că aceasta nu le este de folos. Toți cei ce cer și nu primesc de la Dumnezeu cele cerute fără îndoială că nu le primesc pentru una din aceste pricini: sau pentru că cer înainte de vreme, sau pentru că cer cu nevrednicie și dornici de slavă deșartă, sau pentru că primindu-le se vor făli, sau după dobândirea lucrului cerut vor cădea în nepăsare.

Sfântul Ioan Scărarul

Un strop de viață în preajma Paștelui #28


Cuvântul 28 – Despre rugăciune

Rugăciunea, după felul ei, este petrecerea și unirea omului cu Dumnezeu, iar după lucrare, ea este întărire a lumii, împăcare cu Dumnezeu, maica și totodată fiica lacrimilor, ispășire a păcatelor, pod pentru trecerea ispitelor, zid care ne apără de necazuri, veselie viitoare, izvor al virtuților, hrană a sufletului, luminare a minții, secure care taie deznădejdea, arătare a nădejdii, nimicire a întristării, comoară a celor ce se liniștesc, îmblânzire a mâniei, oglindă a creșterii duhovnicești, prevestitoare a răsplătirii viitoare, semn al slavei.
Să ne sculăm și să auzim ce strigă și ce vorbește către noi cu glas mare această împărăteasă a virtuților: Veniți către Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu peste voi și veți afla odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu este bun (Matei 11:28-30).
Când mergi să stai înaintea Domnului, să-ți fie lumina sufletului tău țesută cu totul din firele sau, mai bine zis, din materialul neținerii de minte a răului. Altminteri nu vei căpăta niciun folos de la rugăciune.

Sfântul Ioan Scărarul