De Ziua Copilului citeşte cărţi pentru copii!

În cinstea zilei de 1 iunie m-am gândit să fac o listă a cărţilor mele preferate pentru copii care merită citite şi de adulţi. Mi-am dat seama că sunt destul de multe şi mi-a fost greu să aleg doar câteva, aşa că m-am hotărât să le împart în mai multe categorii. Iată ce a ieşit:

Cărţi pentru copii mai mici

1. Este o carte de Lane Smith – o carte care-ţi arată într-un mod amuzant ce este… o carte. Eu am citit-o în franceză într-o librărie şi m-am bucurat să văd că a apărut şi în limba română. Cam scumpuţă, e adevărat, aşa că puteţi să-mi urmaţi exemplul şi să o citiţi în cea mai apropiată librărie. Cred că ar fi cadoul perfect pentru un copil (sau, de ce nu, un adult) obsedat de noile tehnologii care abia acum descoperă cărţile.
2. Frederick şi Alexander şi şoricelul de jucărie de Leo Leonni – două cărţi care au ca personaje principale câte un şoricel, pe care, tot aşa, le-am citit într-o librărie.
3. Cartea cu Apolodor de Gellu Naum – o carte clasică a literaturii române pentru copii, această carte nu trebuie să o rataţi! Mai ales când ea a şi fost pusă pe muzică de Ada Milea.
4. Incredibilul băieţel mâncător de cărţi de Oliver Jeffers – o altă carte citită într-o librărie şi, din păcate, singura carte tradusă dintre cele scrise şi ilustrate de Oliver Jeffers. Acest autor reuşeşte să surprindă multe lucruri profunde în cărţile lui şi să facă din ele şi nişte obiecte frumoase prin ilustraţii şi concepţia grafică. Vizitaţi-i site-ul ca să vă convingeţi.
5. Unde fugim de-acasă? de Marin Sorescu – Am recomandat cartea asta şi în lista O carte pe lună în 2015 şi o tot recomand de când am citit-o, pentru că este pur şi simplu grozavă!

Cărţi pentru copii scrise de autori români

1. Care-i faza cu cititul?, Ce poţi face cu două cuvinte şi Cui i-e frică de computer? – sunt trei antologii cu texte scrise de autori români contemporani special pentru copii, dar, care, veţi vedea, sunt la fel de atractive şi captivante şi pentru adulţi. Prima include texte pe tema lecturii, a primelor cărţi citite în copilărie. Pentru cel de-al doilea volum autorii au fost provocaţi să compună nişte texte pornind de la o pereche de cuvinte trase la sorţi, iar în cel de-al treilea volum autorii povestesc experienţe legate de diverse mijloace tehnologice. Şi toate sunt însoţite de ilustraţiile minunate ale Irinei Dobrescu.
2. Şi v-am spus povestea aşa – Aventurile cailor năzdrăvani rememorate de ei înşişi de Florin Bican – această carte pune laolaltă mai multe basme româneşti, creând o poveste mai amplă în care descoperim evenimentele din aceste poveşti din perspectiva cailor năzdrăvani care îi însoţesc pe eroii umani.
3. Cartea cu jucării de Tudor Arghezi – o altă carte clasică a literaturii române, aş zice nu neapărat pentru copii, Cartea cu jucării este o desfătare, plină de poezie (a limbajului) şi de dialoguri amuzante.

Cărţi pentru copii care-ţi dau de gândit

1. Micul prinţ de Antoine de Saint-Exupéry – într-o traducere nouă a Ioanei Pârvulescu, o carte pe care eu am gustat-o şi înţeles-o abia la 17 ani şi care a devenit de atunci cartea mea preferată (Am deja patru ediţii diferite ale ei, în trei limbi diferite, dar acum că ştiu că Ioana Pârvulescu a tradus ediţia aceasta, trebuie să mi-o iau şi pe asta!).
2. Darul lui Jonas de Lois Lowry – o carte a cărei ecranizare a făcut mare vâlvă anul trecut (ecranizare care nu are prea mare legătură cu cartea, cum se întâmplă deseori), al cărei final pe mine m-a cam dezamăgit, dar care poate da naştere la nişte discuţii interesante. În mod clar, nu este o carte doar pentru copii.
3. Operele alese ale lui T.S. Spivet de Reif Larsen – o ditamai cărţulia scrisă din perspectiva unui mic geniu care întreprinde o călătorie de-a lungul Statelor Unite pentru a-şi revendica un premiu de la prestigiosul Institut Smithsonian. Cartea e plină de scheme şi diagrame care demonstrează nu numai dezvoltarea intelectuală a lui T.S., cât şi remarcabila – aproape obsesiva – lui atenţie la detalii, totul fiind marcat de trauma de a fi fost martorul neputincios (aproape complice) al morţii fratelui său.
4. Băiatul cu pijamale în dungi de John Boyne – altă carte ecranizată care le prezintă copiilor realitatea Holocaustului într-un mod oarecum indirect din perspectiva unui copil german care încearcă să descopere şi să înţeleagă ce se petrece dincolo de gardul de sârmă ghimpată aflat în apropierea casei în care s-a mutat familia lui. Este emoţionantă inocenţa cu care descoperă Bruno lucrurile şi impresionantă prietenia lui cu Shmuel.

Cărţi pentru copii cu o morală

1. Cronicile din Narnia de C.S. Lewis – nu prea au nevoie de prezentare, zic eu, merită citite ca adult pentru recunoaşterea motivelor şi simbolurilor creştine. Din păcate, în limba română nu se prea mai găsesc în formulă completă pe nicăieri.
2. Prinţesa şi goblinii de George MacDonald – unul dintre autorii preferaţi ai lui C.S. Lewis creează o poveste despre importanţa credinţei şi despre cum să ţi-o menţii atunci când nu ai dovezi palpabile din partea obiectului credinţei.
3. Minunea de R.J. Palacio – altă carte pe care am recomandat-o şi aici, una dintre cele mai bune cărţi pentru copii din ultima vreme.
4. Mica prinţesă de F.H. Burnett – o carte clasică a literaturii universale pentru copii care ne arată că a fi nobil nu atârnă de posesiunile noastre, ci de caracter.

Cărţi pentru copii la fel de captivante şi pentru adulţi

1. Alice în Ţara Minunilor şi Alice în Ţara Oglinzii de Lewis Carroll – de citit în engleză, dacă puteţi, pentru a savura cu adevărat toate jocurile de cuvinte şi alte giumbuşlucuri lingvistice folosite de autor.
2. Hobbitul de J.R.R. Tolkien – dacă aţi văzut filmele înainte de a citi cartea, foarte rău aţi făcut! Dar cred că tot veţi savura simplitatea poveştii lui Tolkien, acel timp de simplitate greu de obţinut de fapt, pe care, iată, realizatorii filmelor n-au putut să o surprindă.
3. Tabăra de Louis Sachar – o carte recomandată de profesoara cu care mi-am făcut disertaţia, o poveste complexă cu mai multe planuri, un blestem cu repercusiuni până în zilele noastre, o prietenie neaşteptată şi multă ceapă.
4. Când mă vei întâlni de Rebecca Stead – o carte care cu fiecare pagină îţi dezvăluie că era mai mult decât ce părea a fi iniţial pe care eu am citit-o dintr-o răsuflare.
5. Povestea fără sfârşit de Michael Ende – o altă carte clasică a literaturii pentru copii, care cred că merită citită mai ales când eşti (mai) mare pentru a putea pătrunde complexitatea poveştii şi a ideii de carte-în-carte.
6. Coraline de Neil Gaiman – o carte pe care am ezitat multă vreme să o citesc având în minte ideea că este o carte horror, dar care m-a surprins într-un mod neaşteptat de plăcut. M-a ţinut în suspans până la ultima pagină şi am citit-o într-o zi, descoperind că nu era nici pe departe aşa cum îmi imaginasem. Nu e horror, deşi e drept că are nişte elemente care îţi pot da fiori, dar ele nu au scopul de a te speria astfel încât asta să fie tot ce obţii citind cartea, ci ele creează doar un mediu şi o atmosferă pe fundalul cărora se desfăşoară o aventură plină de nobleţe.

De asemenea, vă recomand postarea Marianei Dinu, Cum, ce şi de ce îi citesc copilului meu din Biblie?

Pe voi ce cărţi pentru copii v-au marcat?

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads. Vezi toate articolele lui Irina Trancă