dragoste – Pagina 16 – CARTEA E O VIAȚĂ

Un strop de viaţă #100

Creştinii aflaţi în întunericul depresiei pot să se întrebe cu disperare: „Cum pot să ştiu că sunt cu adevărat un copil al lui Dumnezeu?” De obicei ei nu pun această întrebare pentru a li se aminti faptul că suntem mântuiţi prin har, prin credinţă. Ei ştiu acest lucru. Se întreabă cum pot să ştie dacă credinţa lor este reală. Dumnezeu trebuie să ne călăuzească atunci când alegem modul în care răspundem, iar cunoaşterea persoanei ne va ajuta să ştim ce să spunem.

S-ar putea ca primul şi cel mai bun lucru pe care îl putem spune să fie: „Te iubesc şi nu te voi părăsi”. În aceste cuvinte se poate ca cineva să simtă prezenţa susţinătoare a lui Dumnezeu, pe care s-ar putea să nu o simtă în niciun alt mod. Sau, în al doilea rând, am putea spune: „Nu mai privi la credinţa ta şi îndreaptă-ţi atenţia spre Hristos. Credinţa ne este susţinută când privim la Hristos, cel răstignit şi înviat, nu când ne luăm ochii de la Hristos pentru a ne examina credinţa. Dă-mi voie să te ajut să priveşti la Hristos.” În mod paradoxal, dacă vrem să experimentăm bucuria credinţei, nu trebuie să ne concentrăm mult asupra ei. Trebuie să ne concentrăm asupra măreţiei Mântuitorului nostru.

John Piper, Când nu-L doresc pe Dumnezeu

„Costul uceniciei“ de Dietrich Bonhoeffer

Astăzi vă propun să ne îndreptăm atenţia spre o carte de referinţă, din care mulţi autori creştini citează, scrisă de un om foarte respectat din mediul creştin european al secolului trecut. Este vorba despre Costul uceniciei scrisă de Dietrich Bonhoeffer, un pastor şi scriitor german din secolul 20. Acesta a fost unul dintre creştinii care s-au opus genocidului şi violenţelor din Germania celui de-al Doilea Război Mondial şi un martir modern a cărui experienţă în perioada nazistă a dat o nouă înţelegere a costului dedicării purtării crucii.

Viaţa şi mărturia lui Dietrich Bonhoeffer sunt impresionante şi veţi fi convinşi şi voi dacă veţi citi prefaţa cărţii. Este o carte foarte complexă, şi o recomand tuturor acelora care sunt pasionaţi de teologie şi de analiză biblică detaliată şi aproape filosofică. Tonul cărţii este foarte serios şi sobru şi cred că este o carte ce merită citită pe îndelete, puţin câte puţin. Citirea ei îndeamnă la luarea unor decizii cu privire la viaţa noastră, care cu siguranţă vor fi nişte măsuri drastice. Modul în care e scrisă dă de înţeles că nu există decât o singură cale de a fi ucenic, există un singur tip de ucenic, iar această chemare cere totul, şi nimic mai prejos.

Continuă lectura „„Costul uceniciei“ de Dietrich Bonhoeffer”

Un strop de viaţă #87

Tot ce va mai rămâne [la sfârşitul vieţii] este dragostea. Ceea ce a fost făcut din dragoste pentru Dumnezeu este veşnic. Fiecare fiinţă umană pe care o vezi este un purtător al veşniciei, deghizat cu ingeniozitate. Ceea ce vei putea duce cu tine este dragostea.

Obiectivul vieţii este să te îmbogăţeşti faţă de Dumnezeu.

John Ortberg, Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie

„Cunoaşterea Celui Preasfânt“ de A.W. Tozer

Cum crezi că este Dumnezeu? Este Dumnezeul pe care Îl cunoşti tu creat după chipul şi asemănarea ta sau este ceva mai mult? Ce putem cunoaşte despre Dumnezeu? Autorul Aiden Wilson Tozer ne răspunde la aceste întrebări şi la alte câteva în cartea sa intitulată Cunoaşterea Celui Preasfânt.

Mesajul acestei cărţi nu-şi trage rădăcinile din timpurile noastre, dar este adecvat lor şi cerut de o situaţie care există în Biserică de mai mulţi ani şi care se înrăutăţeşte constant. Mă refer la pierderea conceputului de maiestate din gândirea religioasă generală. Biserica a abandonat concepţia înaltă despre Dumnezeu pe care o avea cândva şi a înlocuit-o cu una atât de ieftină şi de lipsită de demnitate, încât aceasta a ajuns cu totul nevrednică de oamenii inteligenţi care vor să se închine cu adevărat, spune Tozer. Continuă lectura „„Cunoaşterea Celui Preasfânt“ de A.W. Tozer”

„Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie“ de John Ortberg

Vă invit astăzi să descoperiţi o carte care ne învăţă cum să ne jucăm.

Cineva spunea cu mult timp în urmă că viaţa este un joc, şi aceasta este principala imagine care se află la baza acestei cărţi. Prin faptul că o folosesc, eu nu spun că nu trebuie să ne luăm viaţa în serios. […] viaţa, asemenea unui joc, se îndreaptă către un ţel. Ea are un obiectiv; nu este doar un şir de activităţi aleatorii. Mai mult decât atât, viaţa are reguli ce trebuie urmate şi fiecare dintre noi îşi va dezvolta o strategie de joc. Jocul nu va continua la nesfârşit.

Cartea se cheamă Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie şi este scrisă de John Ortberg.

Cred că v-am făcut curioşi, nu-i aşa? Continuă lectura „„Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie“ de John Ortberg”