Iertarea ne costă foarte scump. Oamenii care iartă trebuie să renunțe la dreptul lor de a răspunde cu aceeași monedă, un drept pe care e foarte greu să-l abandoneze. Ei trebuie să dea dovadă de milă când toate sentimentele lor rănite cer imperios pedeapsa. Nu că dorința de dreptate ar fi ceva rău. Omul poate și să ierte și să lupte pentru dreptate. Răul iertat e tot rău și trebuie pedepsit. Mila nu abrogă justiția, ci o transcende.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii

Reclame

Iertarea lui Dumnezeu ne va arăta că El vrea să ia pierderile noastre și să le reverse apoi asupra noastră sub forma unei binecuvântări. Această lucrare a harului nu va șterge nici pierderea, nici consecințele ei. Harul nu poate schimba ordinea morală. Ce a fost rău rămâne rău pentru totdeauna. Harul va scoate însă ceva bun dintr-o situație negativă , va lua răul și îl va întoarce cumva spre un rezultat bun. Iată ce a săvârșit Dumnezeu prin răstignire. A întors răul unei morți nedrepte într-un bine care a lucrat mântuirea. Dumnezeu poate face același lucru și pentru noi. Nu vom fi scutiți de suferință, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom fi transformați de ea. Apostolul Pavel scria că „nimic nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru.” Absolut nimic! Nici primejdia, nici necazurile, nici conflictele, nici eșecurile, nici vinovăția, nici regretele. Nimic. Nici chiar pierderile. Iată promisiunea adevăratei transformări, iată puterea dragostei lui Dumnezeu!

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii


Pierderea poate transforma, dacă ne determină să căutăm iertarea lui Dumnezeu. Câteodată filmul oprit al vieții ne reamintește cât de jos am ajuns înainte de pierdere și cât de slabă era reacția noastră. Instantaneul surprinde imaginea noastră lăuntrică. Suntem obligați să privim urâțenia, egoismul și meschinăria propriei vieți. Ce ne mai rămâne de făcut? În acest caz, nu mai există o a doua șansă. Rămănem doar cu amintirea amară a eșecurilor sau a bunelor intenții pe care nu le-am dus până la capăt. Dumnezeu însă promite să-i ierte pe aceia care își mărturisesc greșelile, să-i absolve pe cei care-și recunosc vina, și să îndrepte ceea ce, spre regretul nostru, am greșit.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii


Regretele sunt inevitabile într-o lume a imperfecțiunii, greșelilor și pierderii. Există o cale de a răscumpăra toate acestea? E posibil ca o viață ratată din cauza pierderii să mai fie îndreptată, cu tot caracterul ireversibil al pierderii propriu-zise? E cu putință ca oamenii măcinați de regrete să se elibereze și să fie transformați? Eu cred că există cale de răscumpărare pentru acești oameni, dar ei nu pot șterge pierderea care a dat naștere regretelor. Oamenii pot fi schimbați de pierderile imposibil de schimbat pe care le-au trăit. Așadar, pentru ca răscumpărarea să poată avea loc, ei nu trebuie să rămână blocați la pierderea propriu zisă, ci să primească cu toată ființa lor efectele pozitive pe care aceasta le poate avea în viața lor. Ei trebuie să depășească într-un fel ceea ce este în urmă, îndreptându-se spre ceea ce se află înaintea lor, canalizându-și energiile spre schimbările pe care le pot face în prezent. Cu alte cuvinte, ei trebuie să urmărească transformarea personală care vine doar prin har.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii