Sfințenia este o operație de scădere, nu de adunare sau de înmulțire. Scădem împotrivirea noastră în fața harului. Hristos scade barierele pe care ni le construim împotriva manifestării puterii Lui în noi. La fel ca atunci când decojim o ceapă, Îi permitem lui Hristos să decojească straturile învelișului nostru exterior pentru a scoate la iveală lumina din interiorul nostru, prezența Sa vindecătoare din noi.
Dr. Albert S. Rossi – Cum să devii o prezență vindecătoare
Pe 17 februarie 2014 am creat blogul CARTEA E O VIAȚĂ. Pe 22 februarie am publicat primul articol (pe care, dacă nu îl cunoașteți, trebuie să-l descoperiți, mai ales că i-am adăugat link către emisiunea aferentă).
Așadar, astăzi împlinim 6 ani de când folosim această platformă pentru a promova și pune la dispoziția ascultătorilor emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ, în primul rând, dar și pentru a promova lectura și evenimentele care au legătură cu ea, în al doilea rând. Continuă lectura „6 ANI ÎN BLOGOSFERĂ + GIVEAWAY (ÎNCHEIAT)”
Astfel, Isus nu dorește ca cei care Îl urmează să se retragă din lume pentru a-și păstra sfințenia, nici ca aceștia să își piardă sfințenia prin conformarea la lume, ci ca ei, concomitant, să pătrundă în lume și să păstreze distincțiile celor două împărății. Doar în felul acesta pot ei să împărtășească cu credibilitate Vestea Bună.
Evanghelizarea și responsabilitatea socială, 1982
Din O singură credință – consensul evanghelic de J.I. Packer și Thomas C. Oden
Cum primim noi acele bunuri pe care Tatăl le-a revărsat asupra singurului Fiu născut, nu pentru folosul privat al lui Cristos, ci pentru ca El să-i poată îmbogăți pe oamenii săraci și nevoiași? Mai întâi, trebuie să înțelegem că atât timp cât Cristos rămâne în afara noastră, iar noi suntem despărțiți de El, tot ce a suferit și tot ceea ce a făcut pentru mântuirea rasei umane rămâne inutilizabil și lipsit de valoare pentru noi. Așadar, pentru a împărtăși cu noi ceea ce a primit de la Tatăl, El a trebuit să devină al nostru și să locuiască în noi… Tot ceea ce El deține nu înseamnă nimic pentru noi decât atunci când creștem într-un singur trup cu El.
Avându-L pe Cristos, noi primim un har dublu: mai întâi, și anume că, fiind împăcați cu Dumnezeu, prin dreptatea lui Cristos, noi putem avea în ceruri, în locul unui Judecător, un Tată îndurător; iar în al doilea rând, că sfințiți prin Duhul lui Cristos, noi putem cultiva dreptatea și puritatea vieții.
Jean Calvin, Învățătura religiei creștine
În esenţă, sfinţenia înseamnă a fi pus deoparte pentru slujba lui Dumnezeu.
Conformat în toate lucrurile voii lui Dumnezeu.
Te provoc să-ţi faci un grafic al tuturor activităţilor tale din săptămâna asta. Câte ore – sau, poate, măcar minute – ai spune că au fost puse deoparte exclusiv pentru Dumnezeu şi lucrarea Lui:
Acest exerciţiu s-ar putea să te facă să te simţi inconfortabil (pe mine mă face!). Adevărul este că…
Aşa că mulţi dintre noi nici nu mai încearcă. În schimb, ne căutăm smartphone-urile, tabletele, e-Reader-ele şi ne amuzăm până la distragere. Bogaţi în jucării şi tehnologie, suntem – mulţi dintre noi – săraci în sfinţenie.
Dar, după cum spune Scriptura, „Fără sfinţire, nimeni nu va vedea pe Domnul.“ (Evrei 12:14)
Jon Gauger, Holiness–On Hard Times
CARTEA E O VIAȚĂ 