Priorități de lectură în 2020 și un GIVEAWAY – încheiat


Cu ocazia Zilei Internaționale a Cărții și a Drepturilor de Autor, sărbătorită pe 23 aprilie, am scris un articol despre cărțile care ne-au mers la suflet în perioada de izolare din primăvară, încercând să ne amintim și să ne raportăm la prioritățile noastre de lectură pe care le-am pomenit într-un episod din seria specială CARTEA E O VIAȚĂ – SĂ CITIM!

Pentru că ne-am gândit că ar fi interesant să rememorăm și a doua jumătate a anului și să vedem în ce măsură lecturile noastre s-au încadrat în aceleași priorități, ne-am pus din nou pe scris un ultim articol comun pe anul 2020, la sfârșitul căruia vă invităm la un concurs. Continuă lectura „Priorități de lectură în 2020 și un GIVEAWAY – încheiat”

„O dragoste îndrăzneață” de Dr. Dan Allender și Dr. Tremper Longman III


Când vă gândiți la iubire, ce vă trece mai întâi prin minte? Poate vă gândiți la o persoană, sau o relație din viața voastră, sau pur și simplu vi se pare un subiect plictisitor și despre care se vorbește prea mult.

Dar ce ați spune de această definiție: Iubirea reprezintă energia tenace și de nestăvilit de a face binele, cu scopul de a lua răul prin surprindere și a-l birui. Intenția iubirii este, în parte, aceea de a nimici aroganța și urâțenia din sufletul celui iubit, pentru a spori în el frumusețea dăruită de Dumnezeu.

Iată o definiție cel puțin inedită – iar astăzi vom descoperi ce înseamnă ea mai exact, din cartea O dragoste îndrăzneață, de dr. Dan Allender și dr. Tremper Longman III. Departe de a-și propune să ne ajute „să ne înțelegem bine cu ceilalți”, O dragoste îndrăzneață ne confruntă cu strania posibilitate de a avea un impact semnificativ, care să schimbe viața membrilor familiei noastre, prietenilor, colegilor de muncă, ba chiar și a vrăjmașilor. Continuă lectura „„O dragoste îndrăzneață” de Dr. Dan Allender și Dr. Tremper Longman III”

Un strop de viaţă #100


Creştinii aflaţi în întunericul depresiei pot să se întrebe cu disperare: „Cum pot să ştiu că sunt cu adevărat un copil al lui Dumnezeu?” De obicei ei nu pun această întrebare pentru a li se aminti faptul că suntem mântuiţi prin har, prin credinţă. Ei ştiu acest lucru. Se întreabă cum pot să ştie dacă credinţa lor este reală. Dumnezeu trebuie să ne călăuzească atunci când alegem modul în care răspundem, iar cunoaşterea persoanei ne va ajuta să ştim ce să spunem.

S-ar putea ca primul şi cel mai bun lucru pe care îl putem spune să fie: „Te iubesc şi nu te voi părăsi”. În aceste cuvinte se poate ca cineva să simtă prezenţa susţinătoare a lui Dumnezeu, pe care s-ar putea să nu o simtă în niciun alt mod. Sau, în al doilea rând, am putea spune: „Nu mai privi la credinţa ta şi îndreaptă-ţi atenţia spre Hristos. Credinţa ne este susţinută când privim la Hristos, cel răstignit şi înviat, nu când ne luăm ochii de la Hristos pentru a ne examina credinţa. Dă-mi voie să te ajut să priveşti la Hristos.” În mod paradoxal, dacă vrem să experimentăm bucuria credinţei, nu trebuie să ne concentrăm mult asupra ei. Trebuie să ne concentrăm asupra măreţiei Mântuitorului nostru.

John Piper, Când nu-L doresc pe Dumnezeu