Oameni ai cărții #9 – Cărți clasice pentru copii


Nimeni să nu disprețuiască cărțile pentru copii. Sunt total de acord cu C.S. Lewis când vine vorba de clasicii copilăriei: „Nicio carte nu merită citită la vârsta de zece ani dacă nu merită la fel de mult – și deseori mai mult – să fie citită la vârsta de cincizeci de ani și mai mult.” 

Aproape că am scris și eu însămi aceste fraze, mai ales că am citat același pasaj în teza mea de disertație. Sarah Clarkson prezintă în continuare o listă cu cărțile copilăriei sale care au făcut-o să se îndrăgostească de citit, cărți cu eroine feminine (dar care, cred eu, pot fi gustate la fel de bine și de băieți), dintre care, din nou, le-am selectat doar pe cele traduse în limba română, iar la final vă propun și lista cărților din copilăria mea (nu neapărat cu/pentru fete).

Continuă lectura „Oameni ai cărții #9 – Cărți clasice pentru copii”

Ce am citit în februarie 2020


A sosit timpul pentru un nou „raport de lectură” în care țin evidența cărților citite în fiecare lună, în încercarea de a citi cât mai multe dintre cărțile pe care le am deja în bibliotecă și asta pentru că, așa cum am mai scris deja, anul acesta, până în perioada târgului Gaudeamus nu mai cumpăr cărți pentru mine (tocmai ca să apuc să le citesc pe cele pe care le am). În plus, de luna aceasta îmi adaug o nouă provocare despre care o să vorbesc la final.

Așadar, în luna februarie am reușit să citesc 21 de cărți, dintre care cele mai multe pentru copii, împrumutate de la bibliotecă sau Institutul francez, câteva cărți împrumutate de la mama mea și una de la British Council și doar 4 cărți din biblioteca personală. Tot atâtea am reușit și luna trecută, sper că nu devine obicei, haha! De asemenea, am rămas din nou cu două cărți neterminate.

Să le luăm pe rând: Continuă lectura „Ce am citit în februarie 2020”

Un strop de viață #717


Moartea și Învierea lui Hristos ne învață că Bunătatea nu se poate păstra fără lepădare de sine și fără jertfă. De fapt, doar cultura sacrificiului – renunțarea la iluziile lumii în favoarea voinței divine – Îl poate ține pe Dumnezeu în ecuația firii noastre omenești, făcându-ne să-I semănăm. Doar sacrificiul sfințește iubirea, doar cultura jertfei este adevărata cultură, Învierea fiind chezășia entuziasmului pe care-l are creștinul care nu se tulbură în fața morții, știind că, prin credință, învinge împreună cu Hristos.

Mihai Fățilă, Poate fi trimis Dumnezeu în exil?

Un strop de viaţă #441


Sunt hotărât nu doar să mă abţin de la manifestarea unui aer de aversiune, irasciabilitate şi mânie în conduită, ci să manifest un duh de dragoste, bucurie şi bunătate (27 mai şi 13 iulie 1723).

Jonathan Edwards, Hotărâri în Hotărâri şi Sfaturi pentru cei convertiţi de curând

 

Un strop de viaţă #439


Sunt hotărât să mă străduiesc cât pot de mult să renunţ la tot ceea ce nu este în armonie perfectă cu o dispoziţie bună, plăcută şi binevoitoare, liniştită, plină de pace, de mulţumire, de compasiune, de generozitate, de umilinţă, de blândeţe, de supunere, de amabilitate, de hărnicie, de sârguinţă, de dragoste, de răbdare, de moderaţie, de iertare, de sinceritate, şi să fac tot timpul ceea ce m-ar îndruma o astfel de dispoziţie să fac. Sunt hotărât să examinez cu stricteţe la fiecare sfârşit de săptămână dacă am făcut acest lucru (dimineaţa de duminică, 5 mai 1723).

Jonathan Edwards, Hotărâri în Hotărâri şi Sfaturi pentru cei convertiţi de curând