Părinții Bisericii #1 – Ignatie al Antiohiei (Teoforul)


Ignatie a fost un urmaș direct al apostolilor, fiind al treilea episcop al Antiohiei, una dintre cele mai importante biserici ale acelor zile. A fost ucenic al Apostolului Petru și, împreună cu Policarp al Smirnei, a fost ucenic al Apostolului și Evanghelistului Ioan. Cu siguranță reprezenta una dintre cele mai proeminente personalități creștine în acea perioadă ce a urmat lucrării apostolilor. Antiohia era, însă, și locul unor importante dezbateri religioase, așa că Ignatie a denunțat dezbinarea ca „început al răului”, implicându-se cu tenacitate în acele conflicte. A interacționat și cu grupările eretice, mustrându-i cu asprime pe iudaizatori, sau atacându-i pe docetiști, care credeau că Isus doar a părut a fi om, dar nu a fost în realitate. A fost arestat, fiind acuzat de „ateism” – negarea zeilor romani – și dus de la Antiohia la Roma pentru judecată. Pe drum, s-a întâlnit la fiecare oprire cu liderii creștini din zonă și a scris șapte scrisori (către Efeseni, Magnezieni, Tralieni, Romani, Filadelfieni, Smirneni, și o epistolă către sfântul Policarp)

În scrisorile sale, este primul care menționează (în afara scrierilor Noului Testament) nașterea lui Isus din Fecioară, și stabilește ierarhia bisericească, îndemnând adunările să asculte de episcopii lor. De asemenea, în scrierile sale, apare pentru prima dată cuvântul „catolic”, cu referire la biserica universală. Este primul care introduce în circulație noțiuni teologice de bază precum „Dumnezeu întrupat” sau „Dumnezeu-Hristos”.

Am regăsit la Ignatie același ton cald, plin de dragoste și grijă pentru turma sa, pe care îl avea învățătorul său, Apostolul Ioan. Pentru Ignatie, viața creștină nu este doar un statut, ci înseamnă a-L purta pe Dumnezeu în și cu noi înșine. Înseamnă o comuniune cu El și cu ceilalți atât de intensă și intimă încât să putem fi și noi numiți „purtători de Dumnezeu” – așa cum a fost și el numit: Ignatie Teoforul. Pentru el, adevărurile întrupării, morții și învierii lui Hristos erau atât de reale, încât a acceptat și chiar dorit cu bucurie martirajul, chiar atunci când împăratul Traian i-a oferit un loc în cercul său cel mai intim, dacă ar fi adus închinare și zeilor romani. Însă martirajul a fost, pentru el, cel mai natural și reprezentativ mod de a-L urma pe Hristos și a ajunge în comuniune deplină cu El.


Citate din epistolele sale:

De aceea este cântat Isus Hristos în unirea voastră și în armonioasa voastră dragoste. Fiecare din voi deci să fiți un cor; și în armonia înțelegerii dintre voi, luând în unire melodia lui Dumnezeu, să cântați prin Isus Hristos cu un glas Tatălui, ca să vă audă și să vă cunoască prin faptele bune pe care le faceți, că sunteți mădulare ale Fiului Său. Vă este, dar, de folos să fiți într-o unire fără prihană, pentru ca să aveți pururea parte și de Dumnezeu.

Rugați-vă neîncetat pentru pacea omenirii, pentru ca ei să Îl găsească pe Dumnezeu, căci există îi ei speranța pocăinței. Fiți-le învățători, prin faptele voastre. Fiți blânzi în fața mâniei lor; fiți smeriți, în fața lăudăroșiei lor; rugați-vă, când ei vă ocărăsc; fiți tari în credință. În fața rătăcirilor lor; fiți plini de bunătate, în fața cruzimii lor; nu fiți grabnici să vă răzbunați. Să ne arătăm frați și surori pentru ei prin îndurarea noastră, și să fim grabnici în a ne asemăna cu Domnul.

Prin blândețe, stăpânitorul veacului acestuia este nimicit.

Stăpânitorul veacului acestuia n-a cunoscut fecioria Mariei, nașterea lui Hristos din ea și moartea Domnului. Trei taine răsunătoare, care s-au săvârșit în  tăcerea lui Dumnezeu. Dar cum s-au descoperit veacurilor? O stea a strălucit pe cer mai mult decât toate stelele; lumina ei era nespusă și noutatea ei stârnea uimire: toate celelalte stele împreună cu soarele și luna horă făceau în jurul stelei, care covârșea cu lumina ei pe toate. Și tulburare a fost. De unde noutatea aceasta că steaua nu se asemăna cu celelalte stele? Atunci orice magie s-a nimicit și orice legătură a răutății a pierit; neștiința s-a risipit; iar vechea împărăție a căzut, când Dumnezeu S-a arătat în trup omenesc spre înnoirea vieții veșnice. A luat început ceea ce fusese hotărât de Dumnezeu și prin aceasta toate se puneau în mișcare, pentru că se pregătea nimicirea morții.   

Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s