Luna mai este a doua lună din anul acesta în care reușesc să citesc o varietate mai mare de cărți (adică și altceva în afară de cărți pentru copii): romane, non-ficțiune, un fel de memorii, benzi desenate, în total 38 de cărți. Iată care au fost!
Continuă lectura „Ce am citit în luna mai 2022”Etichetă: depresie
Ce am citit în aprilie 2022
În această lună am atins un nou record personal de când scriu aceste articole pe blog – am citit 49 de cărți! Aproape jumătate dintre ele au fost cărți pentru copii în franceză împrumutate de la Institutul francez, cealaltă jumătate, cărți pentru copii (și adolescenți) în română și în engleză, noutăți de la Scriptum, al doilea volum din seria Emily de L.M. Montgomery și o carte despre lectură.
Continuă lectura „Ce am citit în aprilie 2022”Ce am citit în ianuarie 2022
Am început anul 2022 cu un record personal (cel puțin de când scriu aceste articole pe blog): am reușit să citesc 31 de cărți! Recunosc, 3 dintre ele erau începute de anul trecut și parcurse în mare parte, iar 90% din restul sunt cărți pentru copii. Dar am reușit să parcurg și 2-3 cărți pentru emisiune/blog și câteva cărți frumoase de basme și să termin de (re)citit împreună cu Mihai volumul 3 din Cronicile din Narnia. Luați-vă ceva de ronțăit, o băutură caldă și așezați-vă comod!
Continuă lectura „Ce am citit în ianuarie 2022”Recomandările prietenilor – Ieșit din furtună, de Christopher Ash
Pe blogul nostru, am publicat până acum recenzii ale cărților prezentate în emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ, pe care le puteți găsi la secțiunea CĂRȚI. Mi-am încurajat prietenii să propună și ei cărți care i-au impresionat, i-au influențat sau i-au încurajat pe calea credinței, și să le facă o scurtă prezentare. Astăzi, Mirel-Andrei ne recomandă cartea Ieșit din furtună, de Christopher Ash.
Așteptăm cu drag și recomandările voastre! Continuă lectura „Recomandările prietenilor – Ieșit din furtună, de Christopher Ash”
Un strop de viaţă #100
Creştinii aflaţi în întunericul depresiei pot să se întrebe cu disperare: „Cum pot să ştiu că sunt cu adevărat un copil al lui Dumnezeu?” De obicei ei nu pun această întrebare pentru a li se aminti faptul că suntem mântuiţi prin har, prin credinţă. Ei ştiu acest lucru. Se întreabă cum pot să ştie dacă credinţa lor este reală. Dumnezeu trebuie să ne călăuzească atunci când alegem modul în care răspundem, iar cunoaşterea persoanei ne va ajuta să ştim ce să spunem.
S-ar putea ca primul şi cel mai bun lucru pe care îl putem spune să fie: „Te iubesc şi nu te voi părăsi”. În aceste cuvinte se poate ca cineva să simtă prezenţa susţinătoare a lui Dumnezeu, pe care s-ar putea să nu o simtă în niciun alt mod. Sau, în al doilea rând, am putea spune: „Nu mai privi la credinţa ta şi îndreaptă-ţi atenţia spre Hristos. Credinţa ne este susţinută când privim la Hristos, cel răstignit şi înviat, nu când ne luăm ochii de la Hristos pentru a ne examina credinţa. Dă-mi voie să te ajut să priveşti la Hristos.” În mod paradoxal, dacă vrem să experimentăm bucuria credinţei, nu trebuie să ne concentrăm mult asupra ei. Trebuie să ne concentrăm asupra măreţiei Mântuitorului nostru.
John Piper, Când nu-L doresc pe Dumnezeu
CARTEA E O VIAȚĂ 