Ce am citit în februarie 2022


Cea mai scurtă lună din an mi s-a părut că a durat de două ori cât ianuarie, poate și din cauză că este, teoretic, ultima lună completă de iarnă, cu siguranță și din cauza evenimentelor apăsătoare de la finalul ei.

Prinsă cu pregătirile și înregistrările pentru sezonul 21 al emisiunii, nu am reușit să citesc mare lucru pe lângă, și nici lui Mihai nu i-am mai citit prea multe cărți noi, datorită faptului că acum citește și singur destul de mult.

Așadar, în luna februarie 2022 am reușit să citesc 16 cărți, cele mai multe dintre ele pentru emisiuni, inclusiv un roman, câteva cărți pentru copii, mai ales pe tema iubirii, dar și câteva „restanțe” din lunile trecute. Un raport mai scurt, dar care sper să vă inspire!

Continuă lectura „Ce am citit în februarie 2022”

„Depresia spirituală – cauzele și vindecarea ei” de dr. Martyn Lloyd-Jones


Astăzi, vă aducem în atenție un volum ce tratează o problemă poate mai des întâlnită decât ne dăm seama sau vrem să recunoaștem. Este vorba despre Depresia spirituală – cauzele și vindecarea ei scrisă de pastorul englez Dr. Martyn Lloyd-Jones. Continuă lectura „„Depresia spirituală – cauzele și vindecarea ei” de dr. Martyn Lloyd-Jones”

Un strop de viață #867


Dumnezeule atotputernic, ai milă de noi, cei care, tulburați de lucruri devenite trecut, ne pierdem credința și viața și curajul și nădejdea. Așa că ai milă de noi și sprijinește-ne astfel ca, întăriți fiind de credința adevărată că Tu ești îndurător și iertător, să putem merge mai departe, în viața ce ne așteaptă în viitor, spre a păzi poruncile Tale, spre a ne bucura de mărinimia Ta, spre a ne încrede în îndurarea Ta și a nădăjdui la viața veșnică. Ajută-nu tuturor ca orice s-ar abate asupra noastră, să ne amintim mereu că totul vine prin călăuzirea Ta, este în grija Ta și prin voia Ta; și astfel, în cele mai întunecate clipe, având privirea ațintită la Tine, să avem curajul de a merge mai departe, credința pentru a răbda, răbdare pentru a îndura și speranță pentru a rezista până la capăt.

George Dawson. (1821 – 1876)

Un strop de viață #826


În ce privește justificarea, eu și Cristos trebuie să fim atât de apropiați, încât El să trăiască în mine, iar eu în El. Ce expresie minunată! Și fiindcă El trăiește în mine, orice har, neprihănire, viață, pace și mântuire regăsite în mine Îi aparțin lui Cristos; totuși, ele îmi aparțin și mie, prin unirea și alipirea pe care o face credința și prin care devenim ca un singur trup în Duhul… În felul acesta, Pavel caută să ne smulgă în întregime din noi înșine, din Lege și din fapte, pentru a ne transplanta în Cristos și în credința în El, astfel încât să asociem justificarea cu harul și să o disociem complet de Lege și de fapte, care nu au nimic de-a face cu ea. Prin credință, ești în așa măsură alipit de Cristos, încât tu și El sunteți una, inseparabili și uniți pe vecie, așa încât să poți spune: „Eu sunt asemenea lui Cristos”, iar El, la rândul Său, să afirme: „Eu sunt asemenea păcătosului alipit  de Mine și Eu de el. Căci prin credință suntem uniți în carne și oase.”

Martin Luther, citat în Moștenirea lui Luther editată de R.C. Sproul

Un strop de viață #717


Moartea și Învierea lui Hristos ne învață că Bunătatea nu se poate păstra fără lepădare de sine și fără jertfă. De fapt, doar cultura sacrificiului – renunțarea la iluziile lumii în favoarea voinței divine – Îl poate ține pe Dumnezeu în ecuația firii noastre omenești, făcându-ne să-I semănăm. Doar sacrificiul sfințește iubirea, doar cultura jertfei este adevărata cultură, Învierea fiind chezășia entuziasmului pe care-l are creștinul care nu se tulbură în fața morții, știind că, prin credință, învinge împreună cu Hristos.

Mihai Fățilă, Poate fi trimis Dumnezeu în exil?

%d blogeri au apreciat: