Etichetă: relaţia cu semenii

  • Devenind o prezență vindecătoare #14

    „Nu se poate să fii prea blând, prea bun. Evită chiar să pari dur în felul în care îi tratezi pe ceilalți. Bucuria, bucuria radiantă, izvorăște din fața celui care dă și aprinde bucuria din inima celui care o primește. (…) Îi criticăm pe ceilalți doar fiindcă evităm să ne cunoaștem pe noi înșine. Când…

    Citește articolul ➝

  • Devenind o prezență vindecătoare #8

    Hristos ne-a cerut să ne iubim aproapele cum ne iubim pe noi înșine. Asta implică faptul că, pentru trăirea creștină, relațiile interpersonale ale creștinului, imaginea sănătoasă de sine este esențială. Sunteți capabil să dăruiți ceva altora numai când aveți o părere potrivită și sănătoasă despre dumneavoastră. Dacă vă subestimați, le cereți altora să facă ceea…

    Citește articolul ➝

  • „Calea împlinirii” de Ann Voskamp

    Cum să trăiesc când sunt frânt? Când sunt pierdut, cine va veni să mă găsească? Când uit cine sunt, cine va veni să-mi amintească? Când viața încearcă să mă zdrobească, cine va veni să mă întregească? Am aflat că niciunul dintre noi nu e niciodată prea frânt pentru a nu putea fi întregit de Dumnezeul…

    Citește articolul ➝

  • Un strop de viață #161

    Fără cruce, disciplina mărturisirii ar avea doar efect psihologic, terapeutic. Dar este cu mult mai mult de-atât. Ea implică o schimbare obiectivă în relaţia noastră cu Dumnezeu. Este mijlocul prin care se ajunge la vindecarea şi transformarea spiritului interior. Richard Foster, citat de John Ortberg în Toți sunt normali până ajungi să-i cunoști

    Citește articolul ➝

  • Un strop de viaţă #95

    Nu există adevăr în relaţia cu Isus fără adevăr în relaţia cu oamenii. Nu există ucenicie fără o viaţă trăită în adevărul descoperit înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Dietrich Bonhoeffer, Costul uceniciei

    Citește articolul ➝

  • Un strop de viaţă #94

    Extraordinarul este existenţa celor numiţi fericiţi, a ucenicilor; este lumina care străluceşte, cetatea aşezată pe munte; este calea lepădării de sine, a iubirii desăvârşite, a purităţii depline, a sincerităţii absolute şi a renunţării la violenţă. Înseamnă dragostea neîmpărţită faţă de duşman, dragostea faţă de cel care nu iubeşte pe nimeni şi pe care nimeni nu-l…

    Citește articolul ➝