Domnul Isus Hristos este cuvântul final al lui Dumnezeu adresat omenirii. El este Profetul cel îndelung aşteptat „ca Moise”, a Cărui glorie depăşeşte într-un mod infinit pe cea a lui Moise sau a oricărui alt profet. Întrucât El este „Fiul cel preaiubit” al lui Dumnezeu, noi trebuie să „ascultăm de El” în „toate lucrurile”. În Predica de pe Munte, Hristos ne oferă un crâmpei din bunătatea radicală ce caracterizează pe aceia care aparţin Împărăţiei cerurilor. Neprihănirea lor depăşeşte cu mult pe cea a cărturarilor şi fariseilor, pentru că ea izvorăşte dintr-o inimă înnoită şi locuită de Duhul Sfânt. Legea lui Hristos nu răstoarnă Legea lui Moise, ci dimpotrivă, ea o „împlineşte” şi o aduce la final. Legea lui Moise a fost ca un gardian care este pus să păzească un copil sub disciplină strictă (ca un sclav) spre binele lui. Spre deosebire de aceasta, Legea lui Hristos ţine de tărâmul acelora care se bucură de calitatea deplină şi glorioasă de fii – un tărâm caracterizat de libertăţi şi responsabilităţi cu mult mai mari decât cele avute în vedere de Moise.

Charles Leiter, Legea lui Hristos

Reclame

Reluări CARTEA E O VIAŢĂ – 18 iunie 2016


Săptămâna aceasta în emisiunea CARTEA E O VIAŢĂ vă aducem în atenţie o lucrare de referinţă în literatura creştină. Sâmbătă, 18 iunie, de la ora 16:00 vă împărtăşim idei şi impresii din cartea Costul uceniciei de Dietrich Bonhoeffer.

Aflaţi ce are acesta de spus despre chemarea la ucenicie şi ce înseamnă să fii ucenic, pe baza unei analize detaliate a Predicii de pe Munte din Evanghelia după Matei, sâmbătă la RVE Bucureşti pe 94,2 FM sau pe rve.ro.

 

Pe drumul crucii #11


Pe drumul crucii (ziua 11) – Împărăţia cu susul în jos

Matei 5:1-12 (NTR):

Când a văzut Isus mulțimile, a urcat pe munte și S-a așezat jos. Ucenicii Săi au venit la El, iar El a început să vorbească și să-i învețe astfel:

„Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția Cerurilor!
Ferice de cei îndurerați, căci ei vor fi mângâiați!
Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul!
Ferice de cei flămânzi și însetați după dreptate, căci ei vor fi săturați!
Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!
Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu!
Ferice de cei persecutați din pricina dreptății, căci a lor este Împărăția Cerurilor!
Ferice de voi când oamenii vă insultă, vă persecută și spun tot felul de lucruri rele, (mințind) împotriva voastră, din pricina Mea!
Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri! Căci tot așa i-au persecutat și pe profeții dinaintea voastră!”

Cugetă asupra Cuvântului.

Rugăciune: Dumnezeule Tată, Tu binecuvântezi. Este esenţa a ceea ce eşti Tu, Dumnezeul care atât de mult a iubit, încât a dat… Şi Tu binecuvântezi cu tot felul de bunătăţi şi fericire când urmăm căile Tale radicale, împotriva culturii. Înainte de răstignirea Sa, Fiul Tău i-a răspuns lui Pilat când Îl interoga, „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta.” Predica lui Isus de pe munte nu este doar o mărturie a acestui adevăr, ci ne şi invită în Împărăţia Sa. Tată, ne strângem în jurul Tău şi Te rugăm să ne înveţi cum să trăim ca cetăţeni ai Tăi. Cetăţeni ai împărăţiei cu susul în jos.

Trăieşte Cuvântul: Astăzi, trăieşte în modurile radicale descrise în Predica de pe Munte a lui Isus. Găseşte o persoană căreia să-i arăţi milă. Astăzi, luptă pentru pace în relaţiile tale. Susţine ceea ce este drept şi bucură-te când eşti persecutat. Poate cineva să spună astăzi că eşti un cetăţean al Împărăţiei Sale?

Ann Voskamp


Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. (Matei 5:13-16)

Deşi respinşi de lume, ucenicii sunt tocmai bunul cel mai preţios, sunt viaţa pământului. Dacă sarea rămâne sare, dacă îşi păstrează puterea de a purifica şi de a da gust, pământul va fi păstrat prin ea.

Suntem lumină prin întreaga noastră viaţă. Ucenicia noastră este un act vizibil, în măsura în care rămânem credincioşi chemării. Faptele bune ale ucenicilor trebuie văzute în această lumină. Ele sunt văzute, iar oamenii dau slavă lui Dumnezeu în consecinţă. Crucea devine vizibilă. Faptele crucii devin vizibile, lipsurile şi renunţarea celor numiţi fericiţi devin vizibile. Dar pentru cruce şi pentru o asemenea comunitate nu mai poate fi slăvit omul, ci numai Dumnezeu.

Dietrich Bonhoeffer, Costul uceniciei


Ferice de cei cu inima curată căci ei vor vedea pe Dumnezeu. (Matei 5:8)

Dar cine are inima curată? Este acela care nu şi-a pătat inima cu propria răutate, dar nici cu propria bunătate, ci şi-a predat-o pe deplin lui Isus. Pe Dumnezeu Îl va vedea omul a cărui inimă a devenit o oglindă a chipului lui Hristos.

Dietrich Bonhoeffer, Costul uceniciei