„Chemarea ta” de Os Guinness


Ai un motiv pentru a exista, conștiența focalizată a unui scop al vieții? Sau este viața ta produsul unor hotărâri schimbătoare și a mii de atracții exercitate de forțe exterioare?

Cauți un scop în viață? Un scop atât de mare, încât să îți absoarbă fiecare dram de atenție, atât de adânc, încât să atingă fiecare coardă a pasiunilor tale, și atât de trainic, încât să te inspire până la ultima suflare?

Acestea sunt problemele pe care le pune Os Guinness în cartea Chemarea ta. Continuă lectura „„Chemarea ta” de Os Guinness”

CARTEA E O VIAȚĂ S 19 – ep. 5 – „Chemarea ta” de Os Guinness


Ai un motiv pentru a exista, conștiența focalizată a unui scop al vieții? Sau este viața ta produsul unor hotărâri schimbătoare și a mii de atracții exercitate de forțe exterioare?

Iată câteva întrebări grele și profunde, însă esențiale pentru fiecare om, despre care vom vorbi în episodul de astăzi.

Cartea Chemarea ta, scrie Os Guinness, vorbește despre motivul pentru care fiecare dintre noi ne aflăm pe planetă. Ea explorează cel mai adânc, cel mai înalt, cel mai măreț scop pe care un om poate să-l experimenteze și pe care istoria poate să îl cunoască – un motiv atât de profund, încât nimeni și nimic nu se compară cu el. Tratezi cu seriozitate căutarea unui astfel de scop? Căutarea trebuie să fie serioasă, pentru că astăzi sunt oferite o mulțime de răspunsuri inadecvate.

Așadar, vă invităm să înțelegem ce înseamnă noțiunea de chemare sau vocație, și cum și în ce anume să ne ancorăm identitatea și scopul vieții noastre, pentru a evita să dăm curs chemărilor neimportante sau să trăim fără o direcție clară.

Un strop de viață #533


Hristos ne-a chemat să-i hrănim pe cei flămânzi, nu pe cei ghiftuiți; să-i mântuim pe cei pierduți, nu pe cei încăpățânați; să-i chemăm la pocăință pe cei păcătoși, nu pe cei batjocoritori. El nu ne-a chemat să stăm acasă, să zidim și să decorăm capele confortabile, biserici și catedrale în care să-i legănăm spre adormire pe cei ce se pretind creștini. Nu ne-a dat să rostim discursuri abile, rugăciuni stereotipe sau să atingem elevate performanțe muzicale, ci ne-a trimis să zidim biserici vii, alcătuite din sufletele celor declasați, să smulgem oameni din ghearele diavolului, să-i scoatem din fălcile iadului, să-i aducem la Hristos, să-i învățăm să lupte și să-i transformăm în armata atotputernicului Dumnezeu.

C.T. Studd, citat în „Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei

Un strop de viaţă #142


Cu Dumnezeu nu-i de glumit: „Ieşi din ţara ta şi din rudenia ta şi din casa tatălui tău“, „Ia-ţi crucea“, „Vino după mine“, „Vegheaţi dar“, „Spălaţi-vă şi curăţaţi-vă!“, „Du-te şi strigă“, „Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă“. Nu se stă locului; nu-i rost de încropire, de confort, de moale visare. Dar Marta, atunci, de ce e dojenită? Pentru că o reţin fleacurile, se osteneşte în zadar şi pierde măsura, se agită.

N.Steinhardt, Jurnalul fericirii

Un strop de viaţă #118


Rareori apare câte un bărbat sau o femeie care ascultă chemarea fără să crâcnească, merge până la capăt, ascultă până şi ultima şoaptă a lui Dumnezeu. Iar când un astfel de devotament pune stăpânire pe întreaga viaţă a unui om, Dumnezeu îşi arată chipul, se petrec minuni, dorinţele divine în stare să înnoiască lumea îşi găsesc făgaş, istoria se schimbă.

Philip Yancey, Zvonurile altei lumi