Omul care devine mai bun înțelege din ce în ce mai clar răul care a rămas în el. Omul care devine mai rău își înțelege din ce în ce mai puțin răutatea. Un om care nu e cu totul rău, știe că nu e prea bun; un om pe de-a întregul rău crede că totul e în regulă cu el. (…) Oamenii buni știu și ce e binele și ce e răul. Oamenii răi nu-l cunosc pe nici unul.
C.S. Lewis, „Creștinism, pur și simplu”
Vreau să dau mai departe o bucurie care nu poate fi furată de emoții neținute în frâu sau zile rele.
Vreau să dau mai departe faptul că oamenii din jurul tău sunt mai valoroși decât cei care te urmăresc în mediul virtual.
Vreau să dau mai departe un sentiment al mirării și adorației pentru că mi-am făcut timp să observ cu adevărat creația lui Dumnezeu.
Vreau ca copiii mei să-și amintească de o copilărie care a fost mai mult decât „bună” și o mamă care a fost mai mult decât morocănoasă.
Cu siguranță nu pot face toate acestea de una singură, dar e cum nu se poate mai bine, pentru că vreau să dau mai departe și credința de neclintit în faptul că nu putem să trăim această viață fără Isus.
Grumpy Mom Takes a Holiday de Valerie Woerner
Se pare că Biblia pune cu adevărat punctul pe „i” atunci când alătură cele două lucruri într-o propoziție uimitoare. Prima jumătate a propoziției este „Căutați-vă mântuirea cu frică și cutremur” – ceea ce pare să spună că totul ar depinde de noi și de faptele noastre; dar cea de a doua jumătate continuă zicând: „căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi” – ceea ce ar însemna că Dumnezeu face totul și noi nu facem nimic. Mă tem că în creștinism suntem confruntați cu acest gen de lucruri. Vedeți, noi încercăm acum să înțelegem și să despărțim, în două compartimente izolate, ce face exact Dumnezeu și ce face omul când Dumnezeu lucrează împreună cu el. Și, desigur, începem cu gândul că este ceva asemănător muncii în comun a doi oameni, astfel încât s-au putea zice că „unul a făcut partea asta și celălalt a făcut-o pe cealaltă”. Dar acest fel de a gândi nu rezistă. Dumnezeu nu este așa. El este înăuntrul tău și în afara ta: chiar dacă am putea înțelege ce a făcut fiecare, nu cred că limbajul omenesc poate exprima așa ceva.
C.S. Lewis, „Creștinism, pur și simplu”
Creștinismul nu are, și nici nu pretinde că ar avea, un program amănunțit pentru aplicarea regulii „fă altora ceea ce ai vrea să-ți facă ei ție” în orice moment și în orice societate. Nici n-ar putea avea. Regula privește toți oamenii din toate timpurile, iar un program special care s-ar potrivi într-un loc sau timp anume, nu ar fi potrivit în altă parte. Și oricum, nu așa operează creștinismul. Când îți spune să-i hrănești pe cei flămânzi, nu îți oferă rețete pentru gătit mâncarea. Când îți spune să citești Biblia, nu-ți dă lecții de gramatică, ebraică sau greacă, și nici măcar engleză. Creștinismul n-a avut niciodată menirea de a înlocui sau de a înlătura artele și științele omenești obișnuite: este mai degrabă un îndrumător care le pune pe toate pe direcția cea bună, și un izvor de energie care le oferă tuturora o viață nouă, cu condiția să i se pună lui la dispoziție.
C.S. Lewis, „Creștinism, pur și simplu”
Tânjesc ca copiii mei să-și asume viața îmbelșugată pe care Dumnezeu o are pregătită pentru ei, și nu știu cum vor face ei asta dacă mă văd pe mine abordând una dintre cele mai mari chemări ale mele cu o atitudine de tipul „merge și așa”.
Vreau ca întreaga mea viață să le îndrepte atenția spre El – inclusiv greșelile mele și modul în care El mă transformă.
Când le întreb pe alte mame care se tem că va fi moștenirea pe care o vor lăsa ele, răspunsul răsunător este ca nu cumva copiii lor să-și amintească o mamă care este furioasă și țipă încontinuu.
Moștenirea pe care o las nu are de-a face doar cu cei îi învăț pe copiii mei; are de-a face cu cine mă văd ei că sunt.
S-ar putea să nu te aplaude nimeni când atitudinea ta morocănoasă durează doar câteva minute în loc de toată după-amiaza, dar copiii tăi vor simți noua bucurie din casa ta.
Grumpy Mom Takes a Holiday de Valerie Woerner
