Advent în Narnia #5 – Pocăință


În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii. El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: ‘Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.’”

Ioan purta o haină de păr de cămilă şi la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste† şi miere sălbatică.

Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.

Matei 3:1-6

Ioan Botezătorul este și el un om păros, sălbatic care trăiește la granița dintre două regate. Tumnus o întâlnește pe Lucy la granița dintre Narnia și șifonier, iar oamenii vin din toată Iudeea să-l întâlnească pe Ioan la Iordan, unde el stă la granița dintre ceea ce a fost și împărăția ce urma să vină.

Când îl găsesc, în pustia deșertului de la estul Ierusalimului, oamenii își mărturisesc păcatele și sunt botezați în râu. Ei vin să se pregătească pentru venirea lui Isus, deși ei nu știu încă ce înseamnă asta.

Adventul este o perioadă de tranziție. Un nou an este pe cale să înceapă. Așteptăm venirea lui Isus – și nașterea sa în Ziua de Crăciun, și a doua sa venire în Zilele din Urmă.

Anul Nou este de obicei momentul când ne evaluăm regretele și facem planuri pentru a ne schimba în bine; dar Adventul ne dă startul mai devreme. Ce anume din trecutul nostru ne împovărează cu vinovăție sau rușine? Cum putem să căutam iertare și să facem loc într-o inimă grea pentru venirea lui Hristos? Ioan Botezătorul este necrutățor în chemarea sa către păcătoși, dar deseori păcatele și slăbiciunile noastre sunt la fel de necruțătoare în strânsoarea în care ne-au prins viețile. Dumnezeu ne invită să ne pocăim și să alegem în schimb dragostea și harul său necruțătoare.

(După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)

CARTEA E O VIAȚĂ – sezonul 12, episodul 8


Mai devreme sau mai târziu, toți suferim pierderi în viață, într-o măsură mai mică sau mai mare, pe neașteptate sau în timp, ascunse de ochii celorlalți sau în văzul tuturor.

Sâmbătă de la ora 2 și 20 în emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ vă propunem cartea Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experiența pierderii, scrisă de Jerry Sittser, un om care a suferit o pierdere bruscă, năucitoare și copleșitoare.

Fiecare experiență a pierderii e unică, doare, în felul ei, este la fel de îngrozitoare ca a oricui altcuiva, și totuși, diferită. Însă pierderea ne dă ocazia să ne facem un inventar al vieții, să ne reconsiderăm prioritățile și să stabilim noi direcții.

Aflăm cum poate fi valorificată suferința și cum putem ajunge mai maturi la capătul ei, sâmbătă la RVE București pe 94,2 FM sau pe rve.ro.


Fără o măsură îndesată de har, care să se răspândească prin porii fiecărui moment, fiecărui comentariu și fiecărui gând, chiar și căsătoriile aparent perfecte vor sfârși în frustrare și dezamăgire, rănindu-i pe cei doi care ocupă locul central în fotografiile de nuntă. Nu contează cine ești. Nu contează cât de bine ai fost educat. Nu contează cât de mult ai studiat pasajele cheie despre căsătorie din Biblie și nici la câte conferințe despre căsnicie ai participat. Indiferent dacă ai o căsnicie bună sau una ce are nevoie disperată de ajutor, când viața te izbește din plin și cu accelerație maximă, pur și simplu nu o poți face să funcționeze prin forțele proprii. Pentru a avea o căsnicie prosperă, ai nevoie de har.

Tim Kimmel, Căsnicia plină de har


Majoritatea creștinilor nu „primesc” har cu adevărat. Nu mă refer la faptul că nu am fi primit harul lui Dumnezeu. Ci pur și simplu nu înțelegem pe deplin despre ce e este vorba. Dacă am înțelege, la scară largă, bisericile noastre ar avea un impact mai mare, căsniciile noastre ar fi mai solide, iar noi am trimite în viitor o generație de ucenici ai lui Isus mai plini de râvnă. Da, înțelegem partea despre „am fost pierdut și acum Dumnezeu m-a găsit” – că suntem falimentari moral și nu putem ajunge în cer fără intervenția harului lui Dumnezeu – însă nu înțelegem partea cum harul care ne-a mântuit poate, de asemenea, să ne redefinească și să transforme modul în care îi tratăm pe ceilalți, mai ales când vine vorba de căsnicia noastră.

Tim Kimmel, Căsnicia plină de har