Cartea e o viață – sezonul 16, episodul 5


Cine suntem? De ce suntem aici? Care ne este viitorul?

Sunt întrebări pe care și le pun oamenii dintotdeauna. Alister McGrath, scriitor și profesor de Științe și Religie al catedrei Andreas Idreos la Universitatea Oxford, cântărește chestiunea naturii umane din perspectivă științifică și religioasă, țesând laolaltă rezultatele, pentru a dezvălui și cerceta câteva dintre cele mai importante întrebări despre identitatea noastră, despre motivul pentru care contăm și despre modul în care poate arăta viitorul nostru.

Sâmbătă, 20 aprilie, de la ora 2 și 20 în emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ vă aducem în atenție volumul Marele mister – știință, umneezeu și căutarea semnificației de Alister McGrath, în care acesta reunește știința și religia pentru a ne oferi o viziune îmbogățită a realității, alături de erudiție riguroasă și actualizată, precum și accesibilitate intelectuală.

O vreme de criză și trezire la realitate ne cere să ne regândim fundamental identitatea și să nu cădem în cinism și disperare, scrie McGrath. Asta încearcă să facă această carte. Folosește atât religia, cât și știința – două dintre elementele cele mai bogate și complexe ale culturii moderne – pentru a cerceta natura umană, mai ales căutarea semnificației. Încearcă mai ales să trateze cea mai tulburătoare întrebare, de obicei ignorată de atâția comentatori sociali îngâmfați și plini de sine: Ce este în neregulă cu noi?

Aflați răspunsul sâmbătă la RVE București pe 94,2 FM și pe rvebucuresti.ro.


Mi se pare, tată, că dacă Dumnezeu acordă libertate de alegere creaturilor Sale, El trebuie să lase loc posibilităţii ca ele să folosească în mod greşit această libertate, chiar dacă asta înseamnă că alţii vor avea de suferit. Libertatea semnificativă înseamnă responsabilitate morală, iar responsabilitatea morală înseamnă responsabilitatea morală unii faţă de alţii. Ce este libertatea de a iubi sau a nu iubi dacă nu libertatea de a ne îmbogăţi sau de a face rău altuia? Dumnezeu a structurat lucrurile în felul acesta pentru că alternativa ar fi fost o rasă de roboţi care nu pot să iubească în mod autentic – şi aşa ceva nici nu merită creat la urma urmei, nu-i aşa?

Dr. Gregory A. Boyd şi Edward K. Boyd, Scrisori de la un sceptic


În vremea noastră umanistă a creştinismului diluat, sentimental, am pierdut sentimentul sacrului în biserică. Cu toată zarva, gălăgia şi divertismentul din biserică, nu prea mai este loc pentru cultivarea sentimentului de sfinţenie pentru Domnul.

Când va învăţa creştinul de azi că strângerea laolaltă pentru închinare nu este pentru a ne face nouă pe plac şi a face ce ne distrează şi ne entuziasmează pe noi, ci are totul de-a face cu a-I face pe plac lui Dumnezeu? Pe placul lui Dumnezeu sunt doar sacrul şi sfinţenia.

A.W. Tozer, Umblarea mea zilnică

Pe drumul crucii #4


Pe drumul crucii (ziua 4) – Remediu pentru nemulţumire

Numeri 21:4-9 (NTR):

De la muntele Hor au pornit pe drumul către Marea Roșie ca să ocolească țara Edom; dar poporul și-a pierdut răbdarea pe drum și a vorbit împotriva Domnului și împotriva lui Moise: „De ce ne-ați scos din Egipt, ca să murim în pustie? Nu mai avem nici pâine, nici apă și sufletul nostru s-a scârbit de această mâncare mizerabilă!“
Atunci Domnul a trimis împotriva poporului niște șerpi veninoși; ei i-au mușcat pe israeliți și mulți din popor au murit. Poporul a venit la Moise și i-a spus: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta. Roagă-te Domnului să alunge de la noi acești șerpi.“ Moise s-a rugat pentru popor.
Domnul i-a zis lui Moise: „Fă un șarpe și agață-l pe un stâlp. Oricine este mușcat și va privi spre el, va trăi.“
Și astfel, Moise a făcut un șarpe din bronz și l-a înălțat pe un stâlp. Oricine era mușcat de vreun șarpe și privea spre șarpele din bronz trăia.
Cugetă asupra Cuvântului.
Rugăciune: Tată, ne pocăim de bombănelile noastre, de cârcotelile noastre, de toate lucrurile de care ne plângem că nu le mai putem digera. Am fost muşcaţi de şarpele nemulţumirii. Fă-ne ochii să se uite la Isus şi să trăiască. Cu Isus avem mai mult, mult mai mult decât îndeajuns.
Trăieşte Cuvântul: Astăzi, păzeşte-ţi limba de păcatul nemulţumirii.
Când şarpele nemulţumirii muşcă, alegem să ne uităm la Isus, care a atârnat pe cruce ca să ne dea tot ce avem nevoie. El este viaţa noastră.
Ann Voskamp

În ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu, am mai trecut pe aici. L-am certat, nu am crezut în El, L-am acuzat şi am renunţat la orice învoială făcusem cu El. Dar, până la urmă, am descoperit că este capabil să-mi restaureze credinţa pentru că El mă cunoaşte mai bine decât îmi cunosc eu sora. Şi-a făcut apariţia, în mijlocul durerii viscerale, în moduri pline de putere pe care nu le puteam nega, lăsându-mă pe deplin conştient de faptul că El fusese acolo.

Nici n-aş putea să încep să mă gândesc că voi crede întotdeauna în El, că Îl voi iubi, că Îl voi ierta, că-L voi lăsa înăuntru, dar, până acum, în mijlocul celor mai dificile situaţii personale El nu m-a părăsit.

Nu a răspuns la toate întrebările mele şi cu siguranţă nu a „lucrat toate lucrurile spre bine“ în felul în care m-aş fi aşteptat.

Dar odată când mă aflam în locul cel mai de jos, El a intrat în lumea mea distrusă aşa de neaşteptat şi într-un mod atât de palpabil încât până şi inima mea ciudată n-a putut să-i nege prezenţa.

Matt Bays, „when you just want to find God in the ruins of everyday life“