„Veșnicia în desfășurare” de John Ortberg


Majoritatea dintre noi ne imaginăm veșnicia ca un timp care nu are sfârșit. Și totuși, tânjim după ceva mai mult decât o continuare infinită a vieții așa cum o experimentăm noi acum, cu toate suferințele și dezamăgirile ei.

De fapt, frica de existența nesfârșită are și un nume consacrat – apeirofobie – și poate fi la fel de tulburătoare ca și gândul morții.

Problema este că Isus nu vorbește despre mântuire în acești termeni, și nici despre viața veșnică. De fapt, Isus – și întreg Noul Testament, de altfel – definește viața veșnică doar o singură dată în mod specific și într-un fel care s-a pierdut din vedere la scară largă în zilele noastre: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3 NRSV).

Ce-ar fi dacă am înceta să ne gândim la Evanghelie ca la niște cerințe minime care trebuie îndeplinite pentru a ajunge în cer? Ce-ar fi dacă am înceta să ne gândim la viața eternă ca la o experiență pe care o vom gusta numai după ce vom muri? Ce-ar fi dacă am înceta să ne gândim la creștini ca la niște oameni care cunosc despre Dumnezeu, ci să ne gândim la ei mai degrabă ca la niște oameni preocupați să devină ucenici care învață să-L cunoască pe Dumnezeu? Dacă mântuirea nu presupune doar ajungerea noastră în cer, ci mai cu seamă coborârea cerului în noi?

Acestea sunt întrebările pe care ni le lansează John Ortberg în cartea Veșnicia în desfășurare – Învățătura lui Isus despre mântuire, veșnicie și cum putem ajunge în cer.

Continuă lectura „„Veșnicia în desfășurare” de John Ortberg”

CARTEA E O VIAȚĂ S20 Ep.4 – „Veșnicia în desfășurare” de John Ortberg


Ce-ar fi dacă am înceta să ne gândim la Evanghelie ca la niște cerințe minime care trebuie îndeplinite pentru a ajunge în cer? Ce-ar fi dacă am înceta să ne gândim la viața eternă ca la o experiență pe care o vom gusta numai după ce vom muri? Ce-ar fi dacă am înceta să ne gândim la creștini ca la niște oameni care cunosc despre Dumnezeu, ci să ne gândim la ei mai degrabă ca la niște oameni preocupați să devină ucenici care învață să-L cunoască pe Dumnezeu?

Continuă lectura „CARTEA E O VIAȚĂ S20 Ep.4 – „Veșnicia în desfășurare” de John Ortberg”

„Calea împlinirii” de Ann Voskamp


Cum să trăiesc când sunt frânt? Când sunt pierdut, cine va veni să mă găsească? Când uit cine sunt, cine va veni să-mi amintească? Când viața încearcă să mă zdrobească, cine va veni să mă întregească?

Am aflat că niciunul dintre noi nu e niciodată prea frânt pentru a nu putea fi întregit de Dumnezeul căruia Îi place „să facă toate lucrurile noi”, este răspunsul pe care îl oferă Ann Voskamp acestor întrebări în volumul Calea împlinirii – o călătorie de 60 de zile către o viață din abundență. Continuă lectura „„Calea împlinirii” de Ann Voskamp”

Un strop de viață #911


O credință matură nu garantează că vom experimenta suferințe mai puține. De fapt, ar putea presupune trecerea prin mai multe suferințe. Giganții spirituali care au scris cărțile clasice ale creștinismului au avut parte de o viață dificilă. Augustin s-a molipsit de o boală de care a și murit în timpul asedierii orașului său; Teresa din Avila a suferit ani de-a rîndul de migrene intense; fratele Lawrence nu a fost niciodată vindecat de guta lui cronică; Martin Luther a avut parte de o moarte dificilă după un lung șir de îmbolnăviri; marele scriitor puritan Richard Baxter și-a scris una dintre cele mai cunoscute lucrări în timp ce o tumoră grotescă îi apăruse pe trup. Apropierea de Dumnezeu nu este o garanție a bogăției, a confortului și a unei vieți liniștite. Dimpotrivă, a te apropia de Dumnezeu înseamnă a deveni elev la o școală greu de absolvit, unde caracterul se consolidează prin perseverența în perioadele grele.

Gary Thomas, Credința adevărată

Un strop de viață #533


Hristos ne-a chemat să-i hrănim pe cei flămânzi, nu pe cei ghiftuiți; să-i mântuim pe cei pierduți, nu pe cei încăpățânați; să-i chemăm la pocăință pe cei păcătoși, nu pe cei batjocoritori. El nu ne-a chemat să stăm acasă, să zidim și să decorăm capele confortabile, biserici și catedrale în care să-i legănăm spre adormire pe cei ce se pretind creștini. Nu ne-a dat să rostim discursuri abile, rugăciuni stereotipe sau să atingem elevate performanțe muzicale, ci ne-a trimis să zidim biserici vii, alcătuite din sufletele celor declasați, să smulgem oameni din ghearele diavolului, să-i scoatem din fălcile iadului, să-i aducem la Hristos, să-i învățăm să lupte și să-i transformăm în armata atotputernicului Dumnezeu.

C.T. Studd, citat în „Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei

%d blogeri au apreciat: