Advent în Narnia #4 – Dl. Tumnus


Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: ‘Milă voiesc, iar nu jertfă!’ Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.

Matei 9:13

Domnul Tumnus se izbește de Lucy la felinar, având brațele pline de pachete învelite în hârtie. (Lucy se întreabă dacă a fost la cumpărături pentru Crăciun.) El scapă toate pachetele în zăpadă, surprins să vadă un om în Narnia. Lucy nu scapă niciun pachet, dar faunul nu seamănă cu nimeni altcineva pe care să-l fi văzut ea. Este pe jumătate sălbatic, cu două picioare de capră, două coarne și o coadă; și pe jumătate îmblânzit, cu piept de om, un fular roșu, o umbrelă, cu coada atârnată peste unul din brațe.

În ciuda salutului său blând și a aparenței sale docile, Tumnus încearcă să o răpească pe Lucy. După ce o servește cu ouă și pâine prăjită, el încearcă să o adoarmă cântându-i pentru a o putea preda Vrăjitoarei Albe. El este dărâmat, îi mărtuisește totul în lacrimi, dar îi explică faptul că trebuie să o trădeze.

Lucy este doar o fetiță, dar este mai dârză decât faunul și se menține pe poziții. În timp ce-i oferă cu bunătate propria batistă pentru a-și șterge multele lacrimi, ea insistă ca el să se răzgândească, să se pocăiască. Simțul său justițiar și bunătatea ei îl convertesc pe Tumnus; el își schimbă părerea și devine prietenul lui Lucy în loc de răpitorul ei, chiar dacă asta înseamnă să se pună pe sine într-un mare pericol.

Adventul este o perioadă de pocăință și Dl Tumnus este un model bun pentru noi. Precum Tumnus, oamenii sunt sălbatici și blânzi, temători și iubitori, păcătoși și sfinți. Precum Lucy, Dumnezeu ne cheamă să ne reglăm conturile, dar ne oferă și dragoste și milă.

(După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)


Iertarea ne costă foarte scump. Oamenii care iartă trebuie să renunțe la dreptul lor de a răspunde cu aceeași monedă, un drept pe care e foarte greu să-l abandoneze. Ei trebuie să dea dovadă de milă când toate sentimentele lor rănite cer imperios pedeapsa. Nu că dorința de dreptate ar fi ceva rău. Omul poate și să ierte și să lupte pentru dreptate. Răul iertat e tot rău și trebuie pedepsit. Mila nu abrogă justiția, ci o transcende.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii


Adevărata abandonare însă, aceea prin care ne dăm pe noi înșine lui Dumnezeu, acceptând să depindem în totalitate de disponibilitatea Lui de a ni Se da pe Sine, nu cere decât milă. Într-o astfel de abandonare nu mai rămâne loc pentru control. Ea înseamnă în același timp și o renunțare la orice pretenție cu care am vrea să venim înaintea lui Dumnezeu, cerându-I să facă pentru noi un lucru sau altul. Singură suferința are puterea de a ne aduce în acest punct.

Larry Crabb, Vise năruite


Mila înseamnă să nu primeşti; mila înseamnă că Dumnezeu nu ne dă ceea ce merităm.

Harul înseamnă să primeşti; harul înseamnă că Dumnezeu ne dă daruri, exact ceea ce nu merităm.

Harul nu este pur şi simplu un dar gratuit pentru cei îndeajuns de buni – este un dar gratuit pentru cei care nu merită niciun dar.

Ann Voskamp, „how to get through storms dumping on you & everything else burying you“


Atitudini (2)

Atitudinile inimii în Împărăţia lui Dumnezeu:

Cum te pot sluji?

Voi aştepta momentul lui Dumnezeu.

Nu voi purta pică.

Nu sunt al meu.

Munca aceasta nu este sub demnitatea mea.

Ofer milă mai degrabă decât judecată.

Te cinstesc.

Îi va plăcea asta Domnului?

Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt.

Facă-se voia Ta.

Am făcut asta în modul lui Dumnezeu.

Ascultarea deschide ochii. George MacDonald

Roy Lessin, Meet Me in the Meadow