Astăzi vă invit să medităm asupra unei teme importante din literatura creștină tratată însă într-un mod inedit. Richard J. Foster și-a propus să aprofundeze tema smereniei timp de un an, urmărind manifestările ei în Scriptură, dar și în alte scrieri creștine, precum și în istoria tribului amerindian Lakota, autorul având strămoși din acest trib.
Din acest motiv, volumul rezultat în urma compilării însemnărilor sale din timpul acelui an, Smerenia în viața credinciosului, este organizat în patru părți după calendarul Lakota, bazat pe fazele lunii. Acesta începe cu Lunile reci și întunecate (Iarna), urmate de Lunile renașterii și creșterii (Primăvara), Lunile calde (Vara) și Lunile schimbării (Toamna).
Luna aprilie nu a decurs așa cum am sperat. Însă în ciuda cărților începute și neterminate, tot am reușit să parcurg luna aceasta cel mai mare număr de cărți de anul acesta, și anume, 16. Și da, asta și pentru că am mai citit și niște cărți ilustrate pentru copii, două dintre ele într-o librărie. Restul se împart între devoționale și ficțiune. Ah, și s-a mai strecurat și un jurnal de călătorie/ carte de memorii despre Japonia, o achiziție spontană și impulsivă dintr-o librărie (ceea ce rareori mi se întâmplă, mai ales în ce privește cărțile în engleză!), care nu m-a dezamăgit.
Spor la citit la o cafeluță sau ce beți voi de 1 mai!
De patru ani încoace, cu ocazia Zilei Internaționale a Cărții și a Drepturilor de Autor, sărbătorită pe 23 aprilie, am scris câte un articol despre cărțile citite în prima perioadă a anului, încercând să ne amintim și să ne raportăm la prioritățile noastre de lectură pe care le-am pomenit într-un episod din seria specială CARTEA E O VIAȚĂ – SĂ CITIM!
Am mai scris astfel de articole și la finalul anului 2021 și 2022, dar la sfârșitul anului 2023 nu am mai apucat să scriem nimic, așa că acum ne vom uita în urmă la un an întreg (aprilie 2023-aprilie 2024) ca să vedem care ne-au fost prioritățile și cum s-au schimbat ele.
Irina Enache ne împărtășește multe titluri din spațiul creștin ortodox, jurnale de călătorie, povești și basme (reinterpretate sau originale) și cărți despre Tolkien, opera și moștenirea sa, iar Irina Trancă ne recomandă mai multe devoționale, cărți pentru copii și adolescenți și manga și ne arată ce a însemnat pentru ea un ritm mai lent de lectură, dar și de ce „distrageri” bine-venite a avut parte de la lista de priorități.
Astăzi vom face cunoștință cu un sfânt care nu se află pe lista „oficială” a Părinților Bisericii, însă a avut o influență semnificativă, mai ales în cadrul unei ramuri a Bisericii pe care nu am explorat-o până acum în această serie: creștinismul sirian.
Isaac Sirul, cunoscut și drept Isaac din Ninive sau Isaac al Qatarului (c. 613 – c. 700) a fost cel de-al șaptelea episcop al Bisericii Asiriene a Răsăritului (separată de restul bisericii după Conciliul de la Efes din 431) și teolog creștin sirian cunoscut în special pentru scrierile sale referitoare la ascetismul creștin. S-a născut în regiunea Beth Qatraye din Arabia de Est, a intrat de tânăr într-o mănăstire și s-a dedicat unei vieți ascetice și studiului asiduu al textelor religioase din biblioteca mănăstirii. A devenit episcop de Ninive, însă a renunțat la această funcție după doar câteva luni, trăind în pustietate și continuându-și studiul și traiul ascetic. „Isaac Sirul a fost un ascet, un sihastru care s-a nevoit în munte, dar scrierile sale au un domeniu de aplicare universal. Ele nu sunt adresate doar pustiei, ci și orașului, nu doar monahilor, ci tuturor celor botezați. El vorbește despre teme relevante pentru fiecare creștin, cu o vivacitate pătrunzătoare: despre pocăință și smerenie, despre rugăciune și multele sale forme, despre însingurare și comuniune, despre tăcere, minune și extaz. Două lucruri marchează teologia sa duhovnicească mai presus de orice: simțirea lui Dumnezeu ca taină vie și evlavia sa fierbinte față de Mântuitorul Hristos.”, scrie episcopul și teologul Kallistos Ware despre acesta (În prefața cărții Lumea duhovnicească a Sfântului Isaac Sirul).