Cărți cu dor de ducă #27 – Călătoria ca modalitate de a înțelege istoria


Astăzi vă propun un volum inedit, la intersecția dintre genul memoralistic, jurnalul de călătorie și analiza social-politică, care nu este o carte de călătorii, dar în care autoarea se folosește de acestea pentru a-și explica istoria recentă a lumii.

Continuă lectura „Cărți cu dor de ducă #27 – Călătoria ca modalitate de a înțelege istoria”

Un strop de viață pentru părinți #23


„Lucrurile bune” înseamnă să hrănești creierele copiilor tăi cu cea mai bună hrană pe care le-o poți da – o versiune bună a Bibliei, cele mai bune cărți biblice, cele mai bune cărți clasice ilustrate pentru copii, literatura clasică pentru copii, alegorii sau opere fantastice creștine (cum sunt Cronicile din Narnia), istoria Bisericii și biografii creștine, povești despre eroi creștini, cărți frumoase de artă și fotografie și tot ce e mai bun din toate genurile de muzică. Dă-le copiilor acces la toate lucrurile bune din casa ta. Lasă-i să se hrănească din ele după cum vor, ori de câte ori au timp liber să aleagă să-și umple mintea cu ele.

Căminul tău n-ar trebui să fie cunoscut pentru conformarea copiilor tăi unor reguli stricte și pentru așteptările parentale, ci pentru dragostea, libertatea, creativitatea și credința copilăroasă prezente acolo.

Clay și Sally Clarkson, The Lifegiving Parent

Un strop de viață pentru părinți #6


A fi părinți dătători de viață înseamnă să creăm pentru copiii noștri un cămin care este plin de iubire, lumină și viață prin prezența și viața lui Dumnezeu.

Cred că El nu vrea să fim înrobiți de conformarea la un singur mod „corect” de a crește copiii; cred că El ne vrea liberi în Hristos să creștem copii prin puterea Duhului Sfânt prin credință. Credința și libertatea ar trebui să fie natura vieții în Duhul, și ar trebui să fie și natura vieții noastre acasă ca părinți.

Clay și Sally Clarkson, The Lifegiving Parent

Un strop de viață #843


Libertatea ultimă pe care o avem ca ființe umane este puterea de a selecta lucrurile asupra cărora vom îngădui sau vom solicita minții noastre să stăruie. În acest sens, nu suntem total liberi. Dar avem totuși multă libertate în acest domeniu, și chiar dacă suntem „morți în greșelile și păcatele noastre”, încă avem capacitatea și responsabilitatea de a încerca să-L reținem pe Dumnezeu în cunoștința noastră – chiar și într-o manieră inadecvată și greșită. Și cine va proceda astfel, cu siguranță că se va apropia de El; căci, dacă într-adevăr Îl căutăm pe Dumnezeu cu toată puterea noastră, El care știe întotdeauna ce se află în inimile noastre, ni se va face cunoscut, fără nici o îndoială. Datorită acestui fapt, rămânem pentru totdeauna răspunzători înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă spiritual suntem morți.

Dallas Willard, Înnoirea inimii. Formarea caracterului cristic

Un strop de viață #746


Tragedia rasei umane este că am uitat că suntem creaturile lui Dumnezeu. Dacă ni se lasă alegerea, tindem să optăm pentru credințe care ne înalță ego-ul, care reduc responsabilitatea personală care ne acordă o mai mare libertate de a numi „Bine” ceea ce Scripturile numesc „păcat” și care ne fac stăpâni pe propria noastră soartă, în loc să-I spunem lui Dumnezeu, precum psalmistul: „Soarta mea este în mâna Ta”. Vrem să ne stabilim propriile noastre linii directoare care să n-aibă nicio pretenție de la noi.

Lee Strobel, În apărarea lui Isus