Un strop de viață pentru părinți #6


A fi părinți dătători de viață înseamnă să creăm pentru copiii noștri un cămin care este plin de iubire, lumină și viață prin prezența și viața lui Dumnezeu.

Cred că El nu vrea să fim înrobiți de conformarea la un singur mod „corect” de a crește copiii; cred că El ne vrea liberi în Hristos să creștem copii prin puterea Duhului Sfânt prin credință. Credința și libertatea ar trebui să fie natura vieții în Duhul, și ar trebui să fie și natura vieții noastre acasă ca părinți.

Clay și Sally Clarkson, The Lifegiving Parent

Un strop de viață #843


Libertatea ultimă pe care o avem ca ființe umane este puterea de a selecta lucrurile asupra cărora vom îngădui sau vom solicita minții noastre să stăruie. În acest sens, nu suntem total liberi. Dar avem totuși multă libertate în acest domeniu, și chiar dacă suntem „morți în greșelile și păcatele noastre”, încă avem capacitatea și responsabilitatea de a încerca să-L reținem pe Dumnezeu în cunoștința noastră – chiar și într-o manieră inadecvată și greșită. Și cine va proceda astfel, cu siguranță că se va apropia de El; căci, dacă într-adevăr Îl căutăm pe Dumnezeu cu toată puterea noastră, El care știe întotdeauna ce se află în inimile noastre, ni se va face cunoscut, fără nici o îndoială. Datorită acestui fapt, rămânem pentru totdeauna răspunzători înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă spiritual suntem morți.

Dallas Willard, Înnoirea inimii. Formarea caracterului cristic

Un strop de viață #746


Tragedia rasei umane este că am uitat că suntem creaturile lui Dumnezeu. Dacă ni se lasă alegerea, tindem să optăm pentru credințe care ne înalță ego-ul, care reduc responsabilitatea personală care ne acordă o mai mare libertate de a numi „Bine” ceea ce Scripturile numesc „păcat” și care ne fac stăpâni pe propria noastră soartă, în loc să-I spunem lui Dumnezeu, precum psalmistul: „Soarta mea este în mâna Ta”. Vrem să ne stabilim propriile noastre linii directoare care să n-aibă nicio pretenție de la noi.

Lee Strobel, În apărarea lui Isus

Un strop de viaţă #560


Dragostea necesită libertate. Trebuie să fie o alegere. Şi cu cât mai mare este posibilitatea dragostei, cu atât mai mare este şi posibilitatea răului. […]

Tindem să devenim ceea ce decidem. Cu cât mai mult alegem să facem ceva, cu atât mai mult devenim acel ceva. Suntem cu toţii în proces de solidificare a identităţii noastre prin deciziile pe care le luăm. Cu fiecare decizie pe care o luăm, căpătăm avânt în direcţia deciziei respective. […]

Cu cât alegem mai mult un lucru, cu atât ne vine mai greu să alegem altfel, până când, în cele din urmă, ajungem să ne împietrim – să rămânem imobilizaţi – în decizia noastră.

Dr. Gregory A. Boyd şi Edward K. Boyd, Scrisori de la un sceptic

 

Un strop de viaţă #558


Mi se pare, tată, că dacă Dumnezeu acordă libertate de alegere creaturilor Sale, El trebuie să lase loc posibilităţii ca ele să folosească în mod greşit această libertate, chiar dacă asta înseamnă că alţii vor avea de suferit. Libertatea semnificativă înseamnă responsabilitate morală, iar responsabilitatea morală înseamnă responsabilitatea morală unii faţă de alţii. Ce este libertatea de a iubi sau a nu iubi dacă nu libertatea de a ne îmbogăţi sau de a face rău altuia? Dumnezeu a structurat lucrurile în felul acesta pentru că alternativa ar fi fost o rasă de roboţi care nu pot să iubească în mod autentic – şi aşa ceva nici nu merită creat la urma urmei, nu-i aşa?

Dr. Gregory A. Boyd şi Edward K. Boyd, Scrisori de la un sceptic