Suntem deosebit de entuziasmate de cartea pe care v-o aducem în atenție în acest episod, pentru că tratează o temă care ne interesează și ne frământă în mod personal de ceva timp, și anume raportul creștinului față de cultură.
Vom descoperi că, mai mult decât a afla care ar trebui să fie raportarea noastră „corectă” față de cultură în calitate de creștini, de fapt avem o chemare mai înaltă. Aceea de a fi noi înșine făuritori de cultură.
(mai mult…)Am început anul 2024 în forță, cu multe cărți citite în paralel pe care, pentru prima oară, am reușit să le și termin (cu o singură excepție) până la întocmirea acestui articol.
Am reușit să termin niște cărți începute de anul trecut (sau chiar de mai de mult…), m-am întors la cărțile pentru copii mai mari sau mai mici, dar am parcurs și niște cărți de non-ficțiune, majoritatea legate de viața de credință – eseuri, memorii și o biografie – în total, 14 cărți.
(mai mult…)
Deja avem dovezi că artele ajută la încetinirea demenței și reducerea stresului și aduc beneficii imense în viața celor vârstnici.
Produsele noastre culturale și arta noastră ne vor defini, fie că ne place asta sau nu. Arta exprimă cine suntem.
(mai mult…)Experimentăm o fărâmă de veșnicie când permitem minții noastre să răspundă în totalitate simțurilor noastre, să extragă ceva din realitatea eternității pe care Dumnezeu ne-o dezvăluie prin creativitate. Asta voia să spună și poetul din secolul XVIII, William Blake, când scria: „Să vezi o lume într-un grăunte de nisip,/ Și cerul într-o floare sălbatică,/ Să ții infinitul în palma mâinii tale,/ Și eternitatea într-o oră.” Pentru a „vedea o lume într-un grăunte de nisip”, trebuie să ne oprim ca să fim atenți la detaliile vieții, să ne lăsăm ochii să cutreiere prin crăpăturile pământului de dedesubt, să observe umbrele, dar și lumina, poate să vadă chiar și modul în care lumina se refractă în rămășițele fragmentate ale nisipurilor. Iar astfel de abilități de observare trebuie cultivate ca pe o formă de disciplină, chiar și în ritmul tumultos al vieților noastre.
(mai mult…)„Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu.” (Matei 5:9). Cuvântul grecesc pentru împăciuitori este eirenepoios, care poate fi interpretat ca „poeți ai păcii”, sugerând faptul că pacea este un lucru ce poate fi meșteșugit sau făcut. Trebuie să căutăm căi prin care să fim nu doar „păstrători ai păcii”, ci „făcători de pace” implicați. În această definiție, pacea (sau evreiescul „shalom”) nu înseamnă doar absența războiului, ci propășirea vieților noastre, în care Dumnezeu se folosește de creativitatea noastră ca de un vehicul prin care să creeze lumea care ar trebui să fie. Arta, și orice expresie creativă a umanității, mediază în vremuri de conflict și deseori este legată inexplicabil de războaie și conflicte.
Trebuie să fim dispuși să fim frânți noi înșine în cioburi prismatice de către Maestrul Artist, Dumnezeu, astfel încât lumina lui Hristos să poată fi refractată în noi.
Refracții este o serie de citate din cartea Refractions de Makoto Fujimura, o invitație la călătorie în lumea credinței, artei și culturii.
Suntem deosebit de entuziasmate de cartea pe care v-o aducem în atenție în acest episod, pentru că tratează o temă care ne interesează și ne frământă în mod personal de ceva timp, și anume raportul creștinului față de cultură. Vom descoperi că, mai mult decât a afla care ar trebui să fie raportarea noastră „corectă”…
Am început anul 2024 în forță, cu multe cărți citite în paralel pe care, pentru prima oară, am reușit să le și termin (cu o singură excepție) până la întocmirea acestui articol. Am reușit să termin niște cărți începute de anul trecut (sau chiar de mai de mult…), m-am întors la cărțile pentru copii mai…
Deja avem dovezi că artele ajută la încetinirea demenței și reducerea stresului și aduc beneficii imense în viața celor vârstnici. Produsele noastre culturale și arta noastră ne vor defini, fie că ne place asta sau nu. Arta exprimă cine suntem.
Experimentăm o fărâmă de veșnicie când permitem minții noastre să răspundă în totalitate simțurilor noastre, să extragă ceva din realitatea eternității pe care Dumnezeu ne-o dezvăluie prin creativitate. Asta voia să spună și poetul din secolul XVIII, William Blake, când scria: „Să vezi o lume într-un grăunte de nisip,/ Și cerul într-o floare sălbatică,/ Să…
„Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu.” (Matei 5:9). Cuvântul grecesc pentru împăciuitori este eirenepoios, care poate fi interpretat ca „poeți ai păcii”, sugerând faptul că pacea este un lucru ce poate fi meșteșugit sau făcut. Trebuie să căutăm căi prin care să fim nu doar „păstrători ai păcii”,…