De patru ani încoace, cu ocazia Zilei Internaționale a Cărții și a Drepturilor de Autor, sărbătorită pe 23 aprilie, am scris câte un articol despre cărțile citite în prima perioadă a anului, încercând să ne amintim și să ne raportăm la prioritățile noastre de lectură pe care le-am pomenit într-un episod din seria specială CARTEA E O VIAȚĂ – SĂ CITIM!
Am mai scris astfel de articole și la finalul anului 2021 și 2022, dar la sfârșitul anului 2023 nu am mai apucat să scriem nimic, așa că acum ne vom uita în urmă la un an întreg (aprilie 2023-aprilie 2024) ca să vedem care ne-au fost prioritățile și cum s-au schimbat ele.
Irina Enache ne împărtășește multe titluri din spațiul creștin ortodox, jurnale de călătorie, povești și basme (reinterpretate sau originale) și cărți despre Tolkien, opera și moștenirea sa, iar Irina Trancă ne recomandă mai multe devoționale, cărți pentru copii și adolescenți și manga și ne arată ce a însemnat pentru ea un ritm mai lent de lectură, dar și de ce „distrageri” bine-venite a avut parte de la lista de priorități.
Irina Enache
Pentru a trece în revistă prioritățile de lectură din a doua parte a anului 2023, voi începe cu cea mai stufoasă categorie, ca de obicei, cea de teologie și viață creștină. Ca parte a sezonului 24 al emisiunii CARTEA E O VIAȚĂ, rămâne de referință Ortodoxie și evanghelism. Trei perspective de Bradley Nassif et al. – după cum veți afla ascultând episodul dedicat ei.
De asemenea, cea mai frumoasă carte citită anul trecut este O muscă în Sfântul Munte de Vasilis Frangopulos – o poveste înduioșătoare care se petrece pe meleagurile Greciei și ale Sfântului Munte, cu un final care răstoarnă orice așteptări și care, fără să ne predice, ne arată că viața cu adevărat valoroasă, reală și din belșug este doar aceea trăită cu Dumnezeu.
În cartea În misiune pe tărâmul vikingilor. Mărturiile unui episcop pelerin, Macarie Drăgoi, episcopul românilor din Europa de Nord, împletește propriile experiențe ca episcop într-o zonă atât de inedită, cu poveștile enoriașilor săi, uneori tulburătoare, alteori amuzante, din toate colțurile Scandinaviei, precum și detalii interesante despre istoria Bisericii în această zonă.
O altă carte foarte valoroasă citită în a doua parte a anului a fost Rediscovering The Goodness of Creation de Robin Phillips (Ancient Faith Publishing), care ne ajută să redescoperim frumusețea creației și rostul ei – de ce lumea materială nu doar că nu este „rea”, ci este chiar indispensabilă în procesul mântuirii și va avea un rol la finalul timpurilor, având în vedere că și noi vom învia în trup.
Apoi am fost foarte bucuroasă să aflu de apariția în limba română a unei cărți pe care o aveam de mult timp pe lista de lectură (deși în limba engleză, pentru că nu speram că va fi tradusă așa repede): Inima curată a poveștilor – Poveștile clasice și imaginația morală a copiilor de Vigen Guroian, un teolog american de origine armeană, pe care o recomand din toată inima și care, după cum spuneam în episodul dedicat ei, oferă un model de lectură a textelor clasice, astfel încât lecțiile de viață și spiritualitate să ajungă la inima copiilor de astăzi.
Spre sfârșitul anului 2023, am descoperit Frumusețea care va salva lumea de Ierom. Ioan Bute – o bijuterie ascunsă de înțelepciune și gânduri alese, asupra căreia sper să mai revin (sper că și cu o serie de citate, pentru că merită!).
Trecem acum la categoria non-ficțiune. În timpul călătoriei mele prin Georgia și Armenia, am citit Călătorie pe urmele conflictelor de lângă noi. Kurdistan. Irak. Anatolia. Armenia de Sabina Fati – foarte potrivită, având în vedere că ambele țări sunt mereu în pericol. Din păcate, unul dintre conflictele despre care este vorba în carte, cel din Artsakh/Nagorno-Karabagh, avea să se sfârșească trist la câteva luni după călătoria mea, atunci când, după un an de blocadă, criză umanitară și noi atacuri, toți armenii au fost obligați să evacueze întreaga zonă. O carte dificilă, pentru că observăm că nimic nu este izolat, și ceea ce se întâmplă în aceste colțuri deloc îndepărtate de lume, ne afectează și pe noi. Și tot oarecum în legătură cu această zonă geografică (dar mai extinsă) am citit Drumurile mătăsii. O nouă istorie a lumii de Peter Frankopan, o carte bine documentată, densă, dar interesantă.
Din categoria ficțiune, am citit romanul Simon, al doilea tradus la noi al autoarei Narine Abgarian. Deși este o poveste mult diferită de atmosfera de basm din prima carte, Din cer au căzut trei mere, Narine se pricepe de minune să zugrăvească peisaje care să te transpună instant în locurile despre care vorbește. Din fericire, eu am avut privilegiul să citesc cartea chiar aflându-mă în unele dintre locurile menționate în carte (Vagharshapat/Etchmiadzin) și am terminat cartea pe o bancă în parcul Komitas din Erevan.
Am recitit și Basmele lui Hans Christian Andersen, pentru prima dată în această etapă a vieții – nu le mai citisem de când eram copil, și cu siguranță atunci am citit doar selecții din ele. De data aceasta le-am văzut cu alți ochi și m-au mișcat mult mai mult; deși am fost surprinsă de cât de prevalentă este tema morții în aceste basme, care par mult mai dure acum decât îmi aminteam, am fost impresionată de capacitatea lor de a atinge inimile oamenilor de orice vârstă.
Iar o altă carte care mi-a mers direct la inimă a fost Băiatul-Zi și Fata-Noapte, de George MacDonald, o poveste duioasă și încărcată de semnificație despre întâlnirea dintre cei doi și modul în care se ajută și se completează reciproc pentru a lupta împotriva pericolelor și a depăși barierele care îi despart.
Trecând la anul în curs, 2024, tot secțiunea de teologie și viață creștină ocupă primul loc ca număr de cărți citite, în special datorită seriei pentru Postul Paștelui, pentru care am „devorat” în special cărțile Editurii Predania, dar nu numai: Coroana Starețului. Viaţa şi minunile Sfântului Gavriil Georgianul, Prin dragostea ta și noi iubim. 500 de cugetări despre credință, dragoste și nădejde și Gânduri despre bine și rău de Nicolae Velimirovici, Am iubit pătimirea de Sf. Luca al Crimeei, Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața, Raiul se dobândește aici. Cum să păstrezi pacea și bucuria în Duhul Sfânt și Ai biruit patima, ai biruit tristețea. Cu Dumnezeu, toate sunt cu putință ale starețului Tadei de la Vitovnița și Ne vorbește părintele Porfirie de Sf. Porfirie Kavsokalivitul. Fiecare sfânt are ceva special, o poveste și un stil aparte, ceva diferit care să ne îmbogățească.
Ca pregătire pentru evenimentul special de la librăria Stephanus cu ocazia Tolkien Reading Day, printre altele, am citit Tolkien’s Faith. A Spiritual Biography de Holly Ordway, o lucrare foarte bună prin care l-am descoperit pe Tolkien catolicul, credinciosul, relația sa cu Dumnezeu, cu Biserica și cu Scriptura. Tot legat de Tolkien, am mai citit Amid Weeping There is Joy, o carte de eseuri și perspective asupra universului lui Tolkien, prin lentilele unor preoți, teologi, filologi pe teme legate de redobândirea unei imaginații fermecate într-o lume dezvrăjită și rolul acesteia în creșterea spirituală, importanța lecturii poveștilor, viața în biserică, în familie.
Pentru că nu putea lipsi o carte de la Ancient Faith, am citit Apocrypha: An Introduction to Extra-Biblical Literature, de fr. Stephen de Young (podcastul său The Lord of Spirits a ajuns chiar să fie recomandat de Christianity Today). Nu, nu vă speriați, nu este vorba despre erezii, ci despre acele cărți care erau recomandate spre a fi citite acasă, în privat (nu liturgic), unele chiar făcând parte din canonul unor biserici precum cea coptă și care ne pot completa imaginea de ansamblu asupra Scripturii și a lucrurilor relatate acolo, sunt uneori citate sau parafrazate în Biblie și au influențat ceea ce credem, uneori chiar fără să știm de unde avem acele informații sau idei.
Din categoria ficțiune și mai ales povești, am terminat o serie care m-a captivat, cea a lui Katherine Arden, care începuse cu Ursul și privighetoarea, continuând cu Fata din Turn și Iarna vrăjitoarei, o actualizare a basmelor slavice, în atmosfera Rusiei medievale, la granița dintre lumea păgână și lumea nouă, încreștinată.
Și tot din zona basmelor, a celor românești de această dată, am citit Cartea Blestemelor (recitit, de fapt) și Cartea Ielelor de Andrei Ruse. Mi s-a părut excepțional modul în care autorul folosește limbajul arhaic sau regional pentru a ne transpune pe dată într-o lume a lui „a fost odată ca niciodată”, însă în care personajul principal are de înfruntat încercări mult mai periculoase și dureroase, mult mai aproape de experiențe cu care noi putem rezona.
Din categoria non-ficțiune, am citit Jungla din grădină sau Să grădinărim ca să salvăm planeta de Dave Goulson – o carte plină de informații nu neapărat despre grădinărit, cât despre bogăția de faună și floră din jurul nostru, și un avertisment cu privire la ce ne așteaptă dacă nu știm să le protejăm. Ce mi s-a părut cel mai interesant este că atrage atenția tocmai asupra unor inițiative prost-gândite de a „proteja” ceva sau a reface o anumită zonă (uneori mai mult de dragul publicității sau politicii) care au avut de fapt efectul opus.
Și nu în ultimul rând, am citit Lista de dorințe a lui Mike de Royd Tolkien – Royd povestește despre viața fratelui său, Mike, care a părăsit această lume la 39 de ani din cauza bolii Lou Gehrig, despre eforturile de a-l îngriji și a-l ține în viață atunci când paralizase, și despre lista de lucruri care mai de care mai trăsnite pe care să le facă Royd după ce Mike nu va mai fi.
Cu siguranță limbajul și stilul de viață al celor doi frați nu face cinste numelui lui Tolkien – nu cred că Profesorul ar fi încântat să vadă ce fac strănepoții săi. Deși despre Royd se scrie în carte că „imaginația i-a fost modelată de poveștile străbunicului cu care a crescut”, n-am văzut nici urmă de așa ceva, în afară de conexiunile cu Peter Jackson și diverși actori de pe platourile de filmare pentru „Stăpânul Inelelor” și „Hobbitul”, cu care s-a împrietenit. Evident, mi-au plăcut totuși câteva pasaje din carte în care povestește despre vizita la Hobbiton, în Noua Zeelandă, sau despre rolul său ca „străjer al Gondorului”.
Dacă nu era tema aceasta dureroasă, aș fi fost mult mai critică față de Royd; și cu siguranță există alte jurnale mult mai frumos scrise ale oamenilor care au trecut prin astfel de experiențe. Însă durerea este, în definitiv, tot durere, cu sau fără stilul literar, așa că am înțeles foarte bine fiecare trăire pe care o povestește acolo: durerea de a fi într-un loc în care ai mai fost cu persoana pierdută, dar și conexiunea pe care o simți atunci; teama că, văzându-ți de viață, o să pierzi conexiunea cu cel iubit, teama de a te deschide din nou și a te expune din nou pierderii și suferinței, sau ideea că, chiar dacă nu își doreai ca persoana dragă să fie neputincioasă, în așa situație, totuși faptul că puteai să faci ceva atât de concret pentru ea te ținea în viață și îți dădea un scop.
Abia aștept să descopăr ce cărți bune voi mai pune pe listă în următoarele luni ale lui 2024!
Irina Trancă
În a doua jumătate a anului 2023 prioritățile mele de lectură s-au schimbat într-un mod destul de semnificativ, întrucât s-au ivit câteva oportunități de colaborare pentru traducere și editare de cărți de la câteva edituri creștine. Așadar acestea au fost o primă prioritate în programul meu timp de câteva luni.
De la sfârșitul primăverii și până la începutul verii am citit cu prioritate cărți pentru rubrica noastră estivală, Cărți cu dor de ducă, dintre care mi-au plăcut foarte mult Tot albastrul cerului de Mélissa Da Costa și Cartea bunătății. Povești din Dobrogea de Cristina Andone.
În aceeași perioadă am citit și primele volume de manga, Shino nu își poate spune numele de Oshimi Shuzo și Minciuna ta din aprilie de Naoshi Arakawa (din care aștept cu nerăbdare volumul 3!).
În timpul vacanței de vară am reușit în sfârșit să mă mai întorc la niște ficțiune, categorie din care s-au remarcat Cronicile Domnișoarei Poimâine: Misterul orașului Lunivineri de Adina Rosetti și Ce a înțeles Betsy de Dorothy Canfield, ambele cărți pentru copii și adolescenți.
Tot în vacanța de vară am început să citim împreună ca familie (cu tot cu Mihai) un devoțional, 91 de zile în mijlocul naturii de Howard Bean, „o resursă pentru timpul de închinare în familie”, ce cuprinde „meditații pentru părinți și tineri, însoțite de povestiri pentru copii”, pe care noi am parcurs-o din luna august până la sfârșitul lui noiembrie.
Această categorie a devoționalelor sau a lecturii împreună în familie a continuat să fie o prioritate, așa că în perioada de Advent am citit împreună Misterul de Crăciun de Jostein Gaarder, iar la începutul acestui an am parcurs o parte din devoționalul pentru copii despre știință și credință, De nedescris de Louie Giglio. Pe acesta l-am întrerupt momentan în perioada Postului Paștelui, pentru a citi împreună un devoțional de familie ortodox, Să îngrijim grădina inimii noastre – Cugetări zilnice pentru familie de-a lungul Postului Mare de Elissa Bjeletich și Kristina Wenger, ambele realizatoare de emisiuni la Ancient Faith Radio (pomenit și de Irina E. mai sus). Deși în unele zile mai ridicăm din sprâncene noi, părinții, am aflat până acum multe lucruri interesante și edificatoare.
Revenind la ultimele luni ale anului 2023, prioritatea mea atunci au fost cărțile pentru emisiune (deci despre viața creștină), dintre care, pentru mine, s-au remarcat Rugă în noapte de Tish Harrison Warren, Imaginația speranței – Poteci către Dumnezeu de Monica Pillat și Vasile Bănescu, Ortodoxie și evanghelism. Trei perspective de Bradley Nassif et al. și Inima curată a poveștilor – Poveștile clasice și imaginația morală a copiilor de Vigen Guroian.
Și interesele din categoria cărților de ficțiune s-au modificat în ultimul an, orientându-mă cu precădere spre opere din spațiul nord-american pentru copii și tineret de la sfârșit de sec. XIX – început de secol XX, dintre care țin să pomenesc de O fată de modă veche de Louisa May Alcott, Little Women de Louisa May Alcott (Micuțele doamne) și, desigur, niște volume de L.M. Montgomery, Tufișul de argint și Cronici din Avonlea (vol. 2).
Rămânând tot în categoria ficțiunii, la începutul acestui an m-am concentrat asupra câtorva dintre operele lui J.R.R. Tolkien, în pregătirea evenimentului de Tolkien Reading Day pe care l-am organizat la librăria Stephanus pe 25 martie. A fost o mare încântare să recitesc The Hobbit și Stăpânul Inelelor (impresii aici și aici), precum și să descopăr eseul său On Fairy-Stories.
În paralel, în luna februarie și în prima jumătate a lunii martie, m-am relaxat și cu niște romane YA pe tema iubirii (niciunul cu adevărat remarcabil), dar am parcurs și o carte serioasă pe tema căsniciei alături de soțul meu, și anume, Cherish de Gary Thomas.
La întâlnirea categoriilor ficțiune pentru copii și cărți despre cărți, mi-a plăcut foarte mult seria Pages & Co de Anna James, pe care am devorat-o în câteva zile (am scris despre ea aici și aici).
Din categoria cărților despre relația dintre creativitate/artă/cultură și credința creștină, un subiect care mă preocupă în mod deosebit de câțiva ani, am savurat la începutul anului o antologie de eseuri editată de Jane Clark Scharl și Brian Brown, intitulată Why We Create.
Acest volum a fost o adevărată încântare și un material foarte consistent de rumegat, pentru că, în ciuda a ceea ce sugerează titlul, autorii acestui volum au abordat această temă din foarte multe perspective inedite, care nu se referă doar la creativitate în sens artistic. Ci, mai degrabă, ei oferă o perspectivă mai amplă asupra realității, discutând astfel și despre timp, relația cu natura, actul de a numi, trăirea sacramentală etc..
Mai recent, în ultimele luni, cu ocazia Postului Mare, mi-am propus să parcurg o serie de devoționale și cărți care invită la introspecție, unele pe care să le prezentăm și în emisiune într-un sezon viitor la toamnă, pe care să le citesc într-un ritm mai lent, care mi-a lipsit în ultimii ani. Mi-am dorit ca anul acesta să nu mă mai grăbesc atât de mult să termin un anumit număr de cărți, ci să citesc cu mai multă atenție și să „rumeg” mai mult ce citesc.
În acest sens, am parcurs deja Pilgrim de Ruth Chou Simons, care a fost o încântare pentru ochi și o ocazie să revizitez sau să descopăr noi imnuri dragi; Smerenia în viața credinciosului de Richard Foster, un jurnal foarte interesant care îmbină cugetările pe această temă cu cele referitoare la tribul Lakota, dar și o broșurică despre rugăciune de Mitropolitul Bartolomeu Anania, primită cadou de Crăciun.
Mai am câteva titluri începute și câteva pe listă (inclusiv romanul cu „musca” menționat de Irina E. mai sus) pe care îmi propun să le parcurg până la Paște, dar între timp m-am mai lăsat distrasă de două cărți care nu erau în plan, dar care au fost niște „interludii” foarte bine-venite.
Prima dintre ele a fost Ultima licornă de Peter S. Beagle (care la rândul ei m-a îndreptat spre romanul Ioanei Bâldea Constantinescu, Nautilus, pe care vreau să-l citesc în curând), un roman fantastic a cărui ecranizare din 1982 ocupă un loc aparte în amintirile mele din copilărie și care a rulat tot timpul în fundalul acestei recitiri a romanului. De-abia aștept să scriu despre el mai multe în raportul pe luna aprilie!
A doua „distragere” de la prioritățile acestei perioade este un volum autobiografic despre un englez care a petrecut 10 ani în Japonia, Abroad in Japan – Ten Years in the Land of the Rising Sun de Chris Broad, peste care am dat întâmplător în Librăria Humanitas de pe Lipscani acum câteva zile, dar pe care deja mai am puțin și-l termin.
Japonia este una dintre pasiunile și prioritățile mele în alegerea cărților, iar ce m-a atras la acest volum a fost faptul că este scris recent (publicat în 2023, deși se referă la cei 10 ani anteriori), spre deosebire de alte cărți de memorialistică pe care le mai am sau pe care le-am mai citit, iar tipul este și Youtuber, deci știu la ce o să mă uit după ce termin cartea. Cartea este scrisă într-un stil captivant și amuzant și o să vă povestesc mai multe despre ea în același raport pe luna aprilie.
În afară de cele menționate mai sus, în următoarea perioadă prioritățile mele vor fi cărți de/despre L.M. Montgomery în vederea pregătirii unui eveniment dedicat ei cu ocazia a 150 de ani de la nașterea sa, dar și niște ficțiune care mă așteaptă de ceva timp și de care mi-e foarte dor, întrucât am citit foarte multă non-ficțiune în ultimul timp și multe devoționale.
Articolele de Ziua Cărții din anii trecuți:
Ziua Internațională a Cărții 2023
Ziua Internațională a Cărții 2022
CARTEA E O VIAȚĂ 