Etichetă: război

Ce am citit în februarie 2020


A sosit timpul pentru un nou „raport de lectură” în care țin evidența cărților citite în fiecare lună, în încercarea de a citi cât mai multe dintre cărțile pe care le am deja în bibliotecă și asta pentru că, așa cum am mai scris deja, anul acesta, până în perioada târgului Gaudeamus nu mai cumpăr cărți pentru mine (tocmai ca să apuc să le citesc pe cele pe care le am). În plus, de luna aceasta îmi adaug o nouă provocare despre care o să vorbesc la final.

Așadar, în luna februarie am reușit să citesc 21 de cărți, dintre care cele mai multe pentru copii, împrumutate de la bibliotecă sau Institutul francez, câteva cărți împrumutate de la mama mea și una de la British Council și doar 4 cărți din biblioteca personală. Tot atâtea am reușit și luna trecută, sper că nu devine obicei, haha! De asemenea, am rămas din nou cu două cărți neterminate.

Să le luăm pe rând: Continuă lectura „Ce am citit în februarie 2020”

O carte pe lună în 2019


La mulți ani tuturor și un an plin de împliniri și lecturi memorabile vă doresc! Așa cum v-am obișnuit, la fiecare început de an vă propun o listă de 12 cărți, cu provocarea de a citi câte una în fiecare lună a anului. De câțiva ani aleg aceste cărți dintre cele care mi-au plăcut cel mai mult în anul anterior. Iată, așadar, cele 12 cărți care mi-au plăcut cel mai mult în anul 2018 și pe care vi le recomand și vouă în anul 2019:

Continuă lectura „O carte pe lună în 2019”

Advent în Narnia #3 – O mare lumină


Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină. Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian.

Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşeala luptei şi orice haină de război tăvălită în sânge vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc. Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.

Isaia 9:2, 4-6

Timp de secole, tradiția creștină a crezut că venirea lui Isus a fost profețită în acest pasaj care era citit de Crăciun. Exprimarea este minunată, „Poporul care umbla în întuneric”, „un Copil ni S-a născut”, „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii”. Dar mă întreb dacă ne ferim ochii de acele maldăre de cizme arzânde și haine însângerate? Poate suntem șocați la început, dar apoi trecem repede la mult mai familiara poveste de Crăciun.

Sunt cu adevărat sângele și războiul atât de nelalocul lor de Crăciun sau în oricare alt moment? Războiul îi pândea pe israeliți și pe iudei când Isaia și-a scris profeția. Violența ocupației romane era foarte reală pentru evreii din timpul lui Isus. Lucy trebuie să fi intrat în șifonier cu imaginea bombardamentelor și a focului din timpul Blitz-ului londonez încă foarte proaspătă în minte. Creaturile din Narnia trăiesc sub jugul unei Vrăjitoare care le-a înghețat ținutul și care îi transformă pe trădători în stană de piatră. Pe toți ne umbrește întunericul sau pericolul de vreun fel: războiul, cancerul, sărăcia, relațiile frânte, depresia.

Dumnezeu promite prin Isaia că „peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină”. Aslan a făcut o promisiune asemănătoare Narniei prin lumina unui felinar cândva stricat, și Dumnezeu promite și El lumina unui foc arzător, unul care va distruge instrumentele cruzimii și ale suferinței și ne va călăuzi pașii pe calea păcii.

(După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)

Un strop de viață #278


Cât de bine ne-ar fi nouă dacă toţi oamenii ar muri în spitale de lux, printre doctori care mint, asistente care mint, prieteni care mint, aşa cum i-am şi învăţat, promiţându-le viaţă lungă muribunzilor, încurajând credinţa că boala scuză orice moft şi chiar, asta dacă angajaţii noştri îşi fac treaba cum trebuie, înlăturând definitiv posibilitatea prezenţei unui preot, care n-ar face decât să-i dezvăluie bolnavului adevărata situaţie în care se află! Gândeşte-te cât de dezastruoasă e pentru noi prezenţa morţii în mintea fiecăruia pe timp de război. Pierdem astfel una dintre cele mai bune arme ale noastre: complicitatea mulţumită cu viaţa.

Într-un război, nici măcar un om nu mai poate crede că are să trăiască veşnic.

Diavolul Sfredelin către nepotul său Amărel, în „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” de C.S. Lewis

Un strop de viaţă #59


Spiritualitatea uimirii presupune conştienţa faptului că lumea este plină de har, că, în vreme ce păcatul şi războiul, boala şi moartea sunt teribil de reale, prezenţa plină de dragoste şi puterea lui Dumnezeu printre noi sunt cu atât mai reale.

Brennan Manning, Evanghelia vagabonzilor