Oameni care au fost, influenţe care vor rămâne. Acesta este motto-ul seriei de cărţi despre care vom vorbi astăzi, şi anume, seria de 4 volume Amintiri cu sfinţi, scrise şi compilate de Daniel Brânzei.

amintiri 1
Amintiri cu sfinți vol.1

Oamenii despre care vă voi vorbi în această carte au fost instrumentele omeneşti care, în mâna unui desăvârşit Maestru, mi-au modelat caracterul meu aflat într-o continuă şi necesară formare, scrie Daniel Brânzei în prefaţa primului volum.

De ce am intitulat această carte Amintiri cu sfinţi? Au fost oare aceşti oameni „sfinţi“ în adevăratul sens a cuvântului? Eu cred că da. Pentru alţii este însă probabil nevoie de o mică explicaţie, continuă el.

Asemenea soarelui care-şi reflectă strălucirea în bobul de rouă sau în ciobul de sticlă, şi Dumnezeu Îşi poate reflecta ceva din sfinţenia Lui în viaţa oamenilor. Sfinţii bisericii creştine nu sunt figuri bizantine zugrăvite pe pereţii clădirilor bisericeşti, ci oameni în carne şi oase ca noi. Ei au căderi şi slăbiciuni, dar asta nu-i face să fie cu nimic mai puţin „aleşi ai lui Dumnezeu“ într-o lume în care El are de făcut o lucrare specială, paradoxală şi mult prea puţin înţeleasă.

Amintirile din această carte mi-au luminat cărarea pe care m-a dus providenţa divină. Chiar şi

amintiri 3
Amitiri cu sfinți vol.3

astăzi, simpla lor rememorare îmi umple sufletul cu o duioasă şi caldă recunoştinţă. Dacă şi cititorii mei vor simţi, măcar în parte, ceva asemănător, satisfacţia mea va fi deplină, îşi încheie Daniel Brânzei introducerea la primul volum al seriei Amintiri cu sfinţi.

Aşadar, în aceste cărţi veţi descoperi interviuri şi amintiri cu şi despre credincioşi ca Richard şi Sabina Wurmbrand, Aurel Popescu, Petru Popovici, Liviu Olah, Teodor Popescu; de asemenea, mini-eseuri, predici, experienţe din perioada comunistă, amintiri din viaţa familiei Brânzei, în special descrierea ultimelor luni din viaţa lui Vasile Brânzei, tatăl lui Daniel Brânzei şi impactul acestora şi al morţii lui asupra fiului său; nu lipsesc nici anecdotele, cugetările, poeziile şi chiar documentele oficiale, printre care şi Memoriul adresat preşedintelui Nicolae Ceauşescu de către delegaţia de 50 de pastori baptişti în decembrie 1989.

Societatea Misionară Română îi ceruse lui Daniel Brânzei să scrie un material despre viaţa creştinilor aflaţi sub persecuţiile comuniste. M-am gândit bine şi am ales să scriu despre un om mic de statură, dar mare în curaj şi credinţă: Ţepeş de la Piatra Neamţ.

L-am cunoscut în casa lui de cizmar, îşi aminteşte el. Parte din încăperi le pusese la dispoziţia Bisericii Baptiste. Erau timpuri grele, când autorizaţiile de cumpărare şi funcţionare pentru biserici se dădeau foarte greu. Fraţii se obişnuieră să vină în casa lui. Mirosea puţin a clei şi a cauciuc, dar atmosfera era plăcută şi inima fratelui era larg deschisă pentru musafiri. S-a întâmplat că Securitatea a dat peste fratele Ţepeş pe când era împreună cu Victor Tărniceriu la o astfel de adunare „neautorizată“. Veniseră şi alţii, printre ei o femeie mai în vârstă „de peste munte“, setoasă după „apa cea vie“.

După strigăte şi ameninţări, celorlalţi li s-a dat drumul. Au rămas doar cei trei şi atunci a început bătaia. Fratele Ţepeş a căzut cel dintâi la pământ. Victor Tărniceriu, mai tânăr şi mai rezistent, a fost bătut mai îndelung, mai sistematic. După ce au obosit cu bărbaţii, reprezentanţii autorităţii de stat s-au întors ameninţători şi spre femeie. Femeia, în schimb, i-a privit liniştită. Ochii ei mari, aşezaţi lumină peste obrajii întunecaţi în care anii, necazurile şi durerile săpaseră brazde adânci, erau limpezi şi profunzi ca apa lacurilor de munte în care se răstoarnă albastrul cerului.

Spune! Mai vii pe aici?“ au întrebat-o cei de la Securitate. Fără să se grăbească, femeia a răspuns şi vorbele ei s-au rostogolit ca dangătul clopotelor de biserică, ce aduc aminte oamenilor despre existenţa unui Dumnezeu deasupra firii: „Am să mai vin… Vin până s-o face biserică baptistă şi în satul nostru… Ne cheamă credinţa şi… am să mai vin.“

amintiri 4
Amintiri cu sfinți vol. 4

Transpiraţi de oboseala bătăii date celor doi, puşi pe frânt oase şi pe scos dinţi, „oficialii“ au privit-o miraţi şi descumpăniţi totodată. Privirile lor neputincioase s-au oprit asupra acestei femei bătrâne, cu trupul cât pumnul, cu spinarea încovoiată, dar cu vorba dreaptă şi respiraţia lor s-a oprit pentru o clipă. Ceva din sufletul „bătăuşilor“ s-a frânt şi pornirea lor duşmănoasă s-a stins. Cu ochii în podea, unul din ei a bolborosit: „Bine, mamaie, bine. Du-te acum şi fă aşa cum vrei matale. Fă cum vrei matale…“

Oare câţi mai ştiu că pentru păstrarea credinţei în Piatra Neamţ a fost nevoie de plătirea unui preţ de suferinţă şi durere? Uitat de oamenii de acum, fratele Ţepeş va avea totuşi parte de o răsplată. Va purta cununa păstrată eroilor care s-au luptat lupta cea bună şi au păstrat credinţa până la capăt.

Una dintre cele mai mari binecuvântări pe care le putem avea citind mărturii, biografii şi amintiri cu sfinţi este încurajarea pe care o primim văzând cum au îndurat aceştia mari suferinţe, fără să-şi piardă statornicia, pacea şi bucuria.

Iată ce scrie Daniel Brânzei despre soţia fratelui Nicolae Moldoveanu: Am întrebat-o pe sora Lena cum e cu credinţa (la cei 85 de ani ai săi, în 2008) şi mi-a zis: „De la vârsta de 16 ani m-am întors la Domnul. Mă lupt zilnic ca nu cumva să mă abat. Trebuie să fiu foarte atentă, zilnic!“

Am întrebat-o cum l-a ajutat la scris pe fratele şi mi-a spus: Am lucrat în aşa fel încât să nu îl deranjez! L-am lăsat să scrie! – cu excepţia zilelor de închisoare, totdeauna s-au rugat înainte de culcare. Am mai întrebat-o dacă regretă ceva din viaţă şi dacă ar lua viaţa de la început, ce ar alege, mi-a spus: Aceleaşi suferinţe. M-am uitat la sora, ce sfântă, şi L-am văzut pe Dumnezeu în viaţa ei, încheie autorul.

 Aceeaşi amprentă a lăsat-o şi o convorbire cu Sabina, soţia lui Richard Wurmbrand, atunci când necazurile se adunaseră în familia lui Daniel Brânzei. Dânsa m-a uimit încă o dată cu maturitatea şi cu experienţa credinţei ei de granit, scrie el:

Valurile acestea grele nu numai că nu ne îneacă, ci vor aduce ceva bun, spunea Sabina. Dumnezeu nu îngăduie răul trecător decât pentru ceva bun. Aşteptaţi-vă întotdeauna la ceva bun din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu îngăduie niciodată un rău din care să nu iasă un bine. Nu te uita la ce este rău acum, ci aşteaptă-te la un bine. Întotdeauna aşteaptă-te la un bine când este vorba de Dumnezeu şi de ceea ce face sau îngăduie El.

Daniel Brânzei povesteşte cu bucurie şi mândrie şi despre tatăl său, Vasile Brânzei, în cele patru volume de Amintiri cu sfinţi. Iată o întâmplare în care a fost implicat tatăl său povestită de fratele Vasile Taloş, de pe vremea când cei ce conduceau Comunitatea şi Uniunea erau convinşi din interacţiunile cu autorităţile de stat că lucrarea creştină nu are viitor în România.

Îmi aduc aminte cât de triste şi resemnate erau vorbele lor cu care căutau să ne „liniştească“, spune Vasile Taloş: „Măi băieţi, nu vă mai agitaţi degeaba. În zece, cincisprezece ani toate bisericile creştine din România vor fi închise.“ Şi mai trist era faptul că ei renunţaseră să mai creadă în biruinţa lui Dumnezeu şi erau paralizaţi în postura unora care nu mai aveau nimic de făcut.

Îmi amintesc o împrejurare în care m-am întărit în credinţa mea prin ceea ce a făcut fratele Brânzei Vasile. Eram chemaţi să fim traşi la răspundere de Comitetul Uniunii pentru atitudinea noastră de nesupunere faţă de directivele Departamentului Cultelor. Supărase mai ales faptul că, neîncrezători în reprezentanţii Uniunii, trecuserăm peste capul lor şi ne adresaserăm direct lui Ceauşescu. Eram toţi de faţă şi ne-au cerut să dăm socoteală de ceea ce făcuserăm. Mie, care eram cel mai tânăr dintre cei prezenţi, îmi bătea inima tare în piept şi, deşi nu arătam pe afară, tremuram înăuntru ca o frunză în bătaia vântului.

 Secretarul general al Uniunii de atunci scria de zor, parcă avertizându-ne că acel proces verbal va ajunge „şi în altă parte“, unde nu va fi citit cu niciun fel de bunăvoinţă. Atunci, ţin minte, fratele Vasile s-a ridicat în picioare şi, după ce a privit spre cel care scria procesul verbal, a închis solemn ochii şi a zis cu toată emoţia şi solemnitatea: „Astăzi se scriu două procese verbale: acesta de aici şi un altul, mult mai important, în cer, la Dumnezeu, care le vede şi le notează pe toate. Fiţi atenţi la ce spuneţi şi la ceea ce faceţi, căci totul se înregistrează şi se va ţine socoteală pentru fiecare dintre noi.“

Atitudinea aceea de seriozitate şi solemnitate cu ochii închişi parcă pentru noi, dar deschişi în lumea prezenţei lui Dumnezeu, m-a întărit mult şi a făcut să dispară orice teamă din inima mea, încheie Vasile Taloş.

Sfinţii maturi dintre noi nu sunt altceva decât o invitaţie pe care Dumnezeu o trimite în calea noastră, consideră Daniel Brânzei. Conţinutul acestei invitaţii spune: Veniţi şi voi aici! Nu vă opriţi pe drumul maturizării creştine! Părăsiţi copilăria credinţei şi veniţi spre maturitatea ei! Vă aşteaptă lucruri mari şi minunate. Apropiaţi-vă mai mult de Domnul Isus, mergeţi prin viaţă împreună cu El şi lăsaţi-vă transformaţi prin lucrarea Duhului Sfânt.

 Acestea sunt doar câteva dintre experienţele şi amintirile deosebite pe care le puteţi găsi în volumele seriei Amintiri cu sfinţi. Seria aceasta vrea să arate tuturor că sfinţenia nu este rezervată unor persoane exotice şi singulare, desprinse din normalul social şi izolate de viaţa cotidiană.

Cred că a venit vremea să spunem iarăşi că a fi creştin înseamnă a fi un sfânt în devenire, concluzionează el. Ce este un sfânt? Un sfânt este un om care lasă lumina să strălucească prin el. Să lăsăm ca următorul îndemn al lui Richard Wurmbrand să ne încurajeze şi să ne însufleţească în umblarea noastră în credinţă: Nu-i nimic că nu poţi fi un sfânt mare. Încearcă însă să fii măcar un sfânt mai mic!

Vă încurajăm să citiţi aceste volume de amintiri care cu siguranţă vă vor întări sufletul şi vă vor face să vă minunaţi de credincioşia şi lucrarea lui Dumnezeu printre copiii Săi.

PS: Ascultă cele două episoade dedicate acestor cărţi aici şi aici.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s