Ce am citit în februarie 2020


A sosit timpul pentru un nou „raport de lectură” în care țin evidența cărților citite în fiecare lună, în încercarea de a citi cât mai multe dintre cărțile pe care le am deja în bibliotecă și asta pentru că, așa cum am mai scris deja, anul acesta, până în perioada târgului Gaudeamus nu mai cumpăr cărți pentru mine (tocmai ca să apuc să le citesc pe cele pe care le am). În plus, de luna aceasta îmi adaug o nouă provocare despre care o să vorbesc la final.

Așadar, în luna februarie am reușit să citesc 21 de cărți, dintre care cele mai multe pentru copii, împrumutate de la bibliotecă sau Institutul francez, câteva cărți împrumutate de la mama mea și una de la British Council și doar 4 cărți din biblioteca personală. Tot atâtea am reușit și luna trecută, sper că nu devine obicei, haha! De asemenea, am rămas din nou cu două cărți neterminate.

Să le luăm pe rând:

Prima carte citită în februarie a fost începută în ianuarie și este I Owe You One de Sophie Kinsella, un roman chick-lit, dar nu doar atât. Deși m-a plictisit mare parte din el și nu a reușit să mă prindă la fel ca marea majoritate a cărților ei, mi-a plăcut modul în care a surprins dinamica familiei personajului principal, Fixie, modul în care se dezvoltă personajele până la final și ideea de „tough love” – iubire dură, adică uneori dovada iubirii este să-i lași pe cei dragi să-și asume consecințele propriilor greșeli pentru a învăța din ele și a ieși din tipare vicioase.

Au urmat apoi cărți pentru copii de la bibliotecă și de la Institutul francez: Aiurea-n tramvai. Aventurile lui Anton în Țara Cuvintelor Anapoda de Adina Rosetti, care mi-a plăcut mult, pentru că prezintă o călătorie inițiatică și jocuri de cuvinte, Mesajul păsărilor către inimile copiilor de Kate Westerlund, Între cer și pământ de Frații Fan (superbă!), Mami, de ce sunt când prea mare, când prea mic? de Catherine Leblanc și Eve Tharlet, Este o carte de Lane Smith (una dintre preferatele lui Mihai), Pinocchio

 

 

 

și primul volum din seria de volume de BD cu Adélidélo, Adélidélo – Le bonheur, c’est son boulot! de Marie-Agnès Gaudrat și Frédéric Bénaglia.

Aceste BD-uri sunt foarte simpatice, lui Mihai îi plac foarte mult, prezintă situații din viața de zi cu zi a copilului de până în 6 ani, prin ochii acestei fetițe poznașe, care are și un prieten (invizibil pentru alții), Mochu, cu care discută diverse lucruri și le oferă copiilor soluții la situații precum crize de nervi, nașterea unui frate, dorința de face o prostie etc. Mie mi s-au părut foarte amuzante.

Și pentru că apoi a venit prima și singura zăpadă din această iarnă, am zis că e musai să citesc în sfârșit Casa de iarnă de Ben Guterson. Nu a fost chiar ce mă așteptam, deși este vorba despre un mister, despre cărți (nu atât de mult), despre puzzle-uri și spargere de coduri, conține și un soi de spiritism care nu prea mi-a plăcut.

Apoi am împletit lectura unor cărți de la Institut – Le bosse de Guili, La pâtisserie, Le Chocolat și alte două volume cu Adélidélo, Adélidélo – Papa, maman, mon frère et moi! și Adélidélo ne s’ennuie jamais! cu lectura acelor volume pe care le păstrasem special pentru perioada de Valentine’s Day sau de care am avut chef acum.

Am început cu Broken Heart Club de Cathy Cassidy (a mea), o carte pentru pre-adolescenți despre prietenie și doliu, despre modurile diferite în care face față cineva la pierderea cuiva drag. Cathy Cassidy este una dintre autoarele mele pentru copii preferate, pentru că reușește să îmbine în cărțile ei într-un mod plăcut și nemoralizator atât preocupările și reacțiile mai superficiale ale vârstei, cât și diverse probleme profunde și serioase, cum ar fi divorțul părinților, mutarea în alt oraș, anorexia etc.

Apoi am citit un roman epistolar foarte frumos, a cărui ecranizare o văzusem anul trecut, Scrisori de pe insula Guernsey de Mary Ann Shaffer și Annie Barrows, care dovedește încă o dată că o carte cu adevărat bună se poate savura la fel de bine chiar dacă ai văzut mai întâi filmul. Este o poveste despre un club de carte inedit înființat ad-hoc de teama ocupației naziste de către un grup de oameni de pe insula Guernsey, aflată în Canalul Mânecii, despre sacrificiile pe care le-au făcut unii pentru alții, despre ororile războiului văzute și în alt loc decât marile orașe, dar și despre iubirea și frumusețea care ies la iveală din oameni în astfel de situații. Totul spus prin intermediul unui schimb de scrisori între o scriitoare, Juliet Ashton și locuitorii insulei, mai ales cel care inițiază corespondența lor, Dawsey Adams.

Au urmat apoi două cărți citite în paralel, Inima îndrăgostită – o istorie neconvențională a iubirii de Marilyn Yalom și A Love Letter Life de Jeremy și Audrey Roloff (a mea).

Prima, deși interesantă ca subiect și ca evoluție a conceputului, nu m-a prins așa de tare, nu a fost așa de captivantă pe cât mă așteptam.

A doua însă, mi-a plăcut foarte mult și mi-aș dori să apară tradusă în limba română. Pentru că, de la Eric și Leslie Ludy încoace n-am mai dat de o carte pentru cupluri (căsătorite sau nu, dar, după părerea mea, mai potrivită și chiar foarte necesară pentru cele necăsătorite), mai ales despre perioada de curtare, atât de captivantă, aproape de realitate și cu care să mă identific atât de mult.  E foarte personală și onestă, scrisă la două mâini și te lasă cu dorința de a face lucruri frumoase pentru celălalt – ca la început. Mi-a amintit de lucruri pe care le-am făcut și le mai facem eu și soțul meu și cred că este un exercițiu frumos și util să ne amintim de perioada noastră de curtare.

Am cumpărat și o carte pentru Mihai luna aceasta, pentru că am și fost la lansare și a părut atras de ea (nu a vrut să o citim acasă însă, dar e oricum pentru copii mai mari, după părarea mea). Este vorba despre Cartea bunătății de Cristina Andone. Cartea e fost inspirată de viața copiilor de la satele din România și include mai multe povești despre gesturi de bunătate în familie, la școală, în comunitate, sfaturi despre cum să te porți cu bunătate și chiar și niște rețete de pâine și cozonac. E o lectură emoționantă, care dă (teme) de gândit și dezbătut.

 

 

 

 

 

Ultimele două cărți citite în luna februarie au fost una împrumutată de la bibliotecă, De prin veacuri de Carmen Sylva, și o carte de parenting din biblioteca personală, pe care o începusem anul trecut, dar la care am renunțat și am revenit anul acesta.

Cartea Reginei-Mamă, De prin veacuri, este o culegere de povestiri ale unor evenimente din istoria României și a unor legende românești spuse pe înțelesul copiilor, care mi s-au părut foarte frumos scrise.

Și pentru că îmi place ca o lectură să o ghideze pe următoarea, unde se poate, ca temă sau autor, am zis că e tocmai potrivit ca apoi să citesc Visătorul de visuri de Regina Maria a României. Doar că volumul acesta nu se aseamănă cu nimic cu primul, nici măcar din punct de vedere fizic. Este format mare (22,5×27,5), deci nu poți să o iei cu tine nicăieri și scriitura nu îți permite să o „citești pe nerăsuflate”, cel puțin nu până unde am reușit eu să ajung. Este foarte lirică și mai mult sugerează, decât să expună. Așa că aceasta este una dintre cele două cărți neterminate de luna aceasta. Cealaltă este aceeași Gânduri pentru inima ta de Sally Lloyd-Jones, începută din ianuarie.

Cartea de parenting despre care vorbeam este The Life-Giving Parent de Clay și Sally Clarkson (a mea). Am parcurs-o destul de greoi, nu am reușit să o termin atât de curând cum îmi propusesem, pentru că nu am respectat „doza” de un capitol pe zi, pentru că în multe seri am fost prea obosită și nu e o carte care merge citită la oboseală. Foarte ancorați în Scriptură, autorii fac des apel la pasaje biblice pe care le discută pe larg, ceea ce mie mi s-a părut obositor într-o astfel de carte în care caut lucruri mai practice pentru viața de părinte. Dar, spre final, au fost niște capitole și pasaje care chiar mi s-au potrivit în situațiile prin care trec, așa că mă bucur că am trudit până la final, a meritat efortul. O să împărtășesc pasaje din ea în seria Un strop de viață pentru mame, dar dacă doriți un articol dedicat ei, spuneți-mi în comentarii.

Așadar, din nou doar 4 cărți din 21 din propria bibliotecă, dar îmi dau seama că ritmul acesta mai lent mi-a permis să savurez mai mult ce am citit, să însemnez, să discut, să împărtășesc. Aștept să vină vremea de stat afară mai mult ca să pot lua cărți cu mine în parc :)) .

Spuneam la început că mi-am mai adăugat o nouă provocare de luna aceasta. După ce am aflat că invitatul de onoare al ediției de anul acesta a Salonului Internațional de Carte Bookfest va fi Japonia (!!!), am zis că trebuie să termin raftul meu japonez până atunci… și ca răsplată să-mi pot lua o carte despre Japonia/de un autor japonez la târg. E un proiect ambițios pentru că sunt câteva cărți mai consistente pe raft, dar cred că această ocazie e o motivație bună. Să vedem ce reușesc!

Altfel, pentru luna martie am păstrat special o carte care încă de la copertă mi se pare că se potrivește cu primăvara (Placemaker de Christie Purifoy) și se cere la rând o carte scrisă de una dintre fetele soților Clarkson (cu cartea de parenting de mai sus), despre – ghici, ghici – evident, cărți! (Book Girl de Sarah Clarkson) Dar despre ele veți afla la sfârșitul lunii martie, când voi reveni cu un nou „raport de lectură”.

Până atunci, aș vrea să aud și de la voi. Voi ce citiți în perioada asta? Ce vă atrage acum la început de primăvară? Cum vi se par aceste articole, vă inspiră, sunt utile?

PS: Ce am citit în ianuarie 2020

PPS: Mă găsiți și pe Goodreads dacă vreți să aflați ce mai citesc.

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării. Am fost voluntar și am lucrat ca redactor la RVE Bucureşti din 2006 până în februarie 2020. Printre pasiunile mele, pe lângă cărţi, se mai numără lucrul manual (origami, felicitări etc.), plimbările în parc şi ieşirile în oraş pe la librării şi biblioteci. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis şi Philip Yancey. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Un gând despre „Ce am citit în februarie 2020”

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s