Recunoştinţa este abilitatea de a experimenta viaţa ca pe un dar. Ea ne oferă posibiliatea de a experimenta uimirea, bucuria şi smerenia. Ea ne face inimile generoase. Ea ne eliberează din închisoarea egocentrismului. Fără recunoştinţă, vieţile noastre degenerează în invidie, frustrare şi nemulţumiri, şi ca atare nu mai ştim să apreciem ceea ce avem şi începem să ne dorim să avem tot mai mult.
John Ortberg, Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie
Doamne, dă-mi harul uimirii. Surprinde-mă, uimeşte-mă, uluieşte-mă în fiecare colţ al universului Tău. Dăruieşte-mi încântarea de a vedea cum Hristosul Tău trăieşte în zece mii de locuri, minunat în trup şi minunat nu în ochii Lui, ci în ochii Tatălui, prin trăsăturile chipurilor oamenilor. Uimeşte-mă în fiecare zi cu faptele Tale minunate şi fără de număr. Nu cer să înţeleg raţiunea lor, ci doar să mă împărtăşesc din uimirea pe care mi-o provoacă.
Brennan Manning, în Evanghelia vagabonzilor
Spiritualitatea uimirii presupune conştienţa faptului că lumea este plină de har, că, în vreme ce păcatul şi războiul, boala şi moartea sunt teribil de reale, prezenţa plină de dragoste şi puterea lui Dumnezeu printre noi sunt cu atât mai reale.
Brennan Manning, Evanghelia vagabonzilor
Vă invit să descoperim astăzi un autor creştin atipic şi o carte pe măsură. Cartea se numeşte Evanghelia vagabonzilor, iar autorul, Brennan Manning, este greu de încadrat într-un tipar: veteran al războiului din Coreea, fost călugăr franciscan, consilier spiritual, fost alcoolic, autor de bestsellere, profesor universitar, predicator, Brennan Manning le-a încercat pe toate şi experienţa lui răzbate din paginile cărţilor sale. Printre cărţile apărute în limba română, în afară de Evanghelia vagabonzilor, se mai numără şi Semnătura lui Hristos şi Copilul lui Ava. Sau dorul de casă al inimii. Continuă lectura „„Evanghelia vagabonzilor“ de Brennan Manning”
