Advent în Narnia #3 – O mare lumină


Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină. Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian.

Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşeala luptei şi orice haină de război tăvălită în sânge vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc. Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.

Isaia 9:2, 4-6

Timp de secole, tradiția creștină a crezut că venirea lui Isus a fost profețită în acest pasaj care era citit de Crăciun. Exprimarea este minunată, „Poporul care umbla în întuneric”, „un Copil ni S-a născut”, „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii”. Dar mă întreb dacă ne ferim ochii de acele maldăre de cizme arzânde și haine însângerate? Poate suntem șocați la început, dar apoi trecem repede la mult mai familiara poveste de Crăciun.

Sunt cu adevărat sângele și războiul atât de nelalocul lor de Crăciun sau în oricare alt moment? Războiul îi pândea pe israeliți și pe iudei când Isaia și-a scris profeția. Violența ocupației romane era foarte reală pentru evreii din timpul lui Isus. Lucy trebuie să fi intrat în șifonier cu imaginea bombardamentelor și a focului din timpul Blitz-ului londonez încă foarte proaspătă în minte. Creaturile din Narnia trăiesc sub jugul unei Vrăjitoare care le-a înghețat ținutul și care îi transformă pe trădători în stană de piatră. Pe toți ne umbrește întunericul sau pericolul de vreun fel: războiul, cancerul, sărăcia, relațiile frânte, depresia.

Dumnezeu promite prin Isaia că „peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină”. Aslan a făcut o promisiune asemănătoare Narniei prin lumina unui felinar cândva stricat, și Dumnezeu promite și El lumina unui foc arzător, unul care va distruge instrumentele cruzimii și ale suferinței și ne va călăuzi pașii pe calea păcii.

(După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)

Advent în Narnia #2 – Felinarul


Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.

Ioan 1:5

Ne așteptăm să vedem brazi, zăpadă și luminițe în perioada de Advent: afară, în magazine și pe felicitările de Crăciun. Lucy Pevensie, însă, este surprinsă să vadă o lumină care strălucește printre copacii înzăpeziți, când intră în șifonier. Este atât de curioasă cu privire la acea lumină, încât petrece zece minute mergând până la ea.

Un felinar într-o pădure este o imagine familiară dacă ai citit cărțile despre Narnia, dar intenția este ca ea să fie o imagine surprinzătoare. Lewis nu o explică în acest roman, dar într-unul de mai târziu, în Nepotul magicianului, aflăm că acesta a crescut dintr-un felinar de pe pământ, care a fost folosit ca armă de Vrăjitoarea Albă, iar apoi a fost transformat în această lumină singuratică, dar strălucitoare de către Aslan. Domnul Tumnus îi spune lui Lucy că acesta este granița dintre Narnia și „pădurile sălbatice de la vest”. În ultimul capitol, copii dau peste acest felinar și nu îl recunosc, dar observă cât de vechi este și că este năpădit de copacii străvechi din jurul său.

Acest felinar este viu. Nimeni nu îl aprinde, nimeni nu-l stinge, și arde fără combustibil. Iarna Vrăjitoarei Albe nu l-a stins. Reprezintă o graniță, dar și o promisiune că Aslan poate înnoi și da viață unor lucruri stricate. Este un far în fața vrăjii negre și reci care stăpânește tărâmul.

O coroniță de Advent și luminile de Crăciun strălucesc cu aceeași lumină. Isus este Lumina Lumii, strălucind în întunericul disperării, al păcatului și al morții. O lumină care, ca felinarul, era acolo de la început cu Dumnezeu. O Lumină care S-a frânt și a fost înnoită la Înviere. O Lumină care strălucește în întuneric pentru toate popoarele. O Lumină care ne cheamă să fim curioși și să venim să vedem.

(După Advent in Narnia – Reflections for the Seasons de Heidi Haverkamp)


Doamne, fă din mine un instrument al păcii tale.

Acolo unde este ură, ajută-mă să aduc dragoste.

Unde este greșeală, iertare. Unde este neînțelegere, împăcare.

Unde este îndoială, credință.

Unde este disperare, speranță.

Unde este tristețe, bucurie.

Unde este întuneric, lumina Ta.

Dacă dăm, suntem îmbogățiți.

Dacă uităm de noi înșine, găsim pace.

Dacă iertăm, primim iertare.

Dacă murim, primim învierea veșnică.

Dă-ne pace, Doamne.

Sf. Francis din Assisi, Classic Quotation Collection


Creatorul omului a fost făcut om pentru ca El, Conducătorul stelelor, să fie alăptat la pieptul mamei Sale; pentru ca El, Pâinea, să înfometeze, El, fântâna, să înseteze, El, Lumina, să doarmă, El, calea, să obosească mergând, El, Adevărul, să poată fi acuzat de martori mincinoşi, El, Învăţătorul, să fie biciuit, El, Temelia creaţiunii, să fie atârnat pe lemn, El, Puterea, să devină slab, El, Vindecătorul, să poată fi rănit, El, Viaţa, să poată muri.

Sf. Augustin, citat de Philip Yancey în cartea sa, În căutarea Dumnezeului nevăzut