Cât de bine ne-ar fi nouă dacă toţi oamenii ar muri în spitale de lux, printre doctori care mint, asistente care mint, prieteni care mint, aşa cum i-am şi învăţat, promiţându-le viaţă lungă muribunzilor, încurajând credinţa că boala scuză orice moft şi chiar, asta dacă angajaţii noştri îşi fac treaba cum trebuie, înlăturând definitiv posibilitatea prezenţei unui preot, care n-ar face decât să-i dezvăluie bolnavului adevărata situaţie în care se află! Gândeşte-te cât de dezastruoasă e pentru noi prezenţa morţii în mintea fiecăruia pe timp de război. Pierdem astfel una dintre cele mai bune arme ale noastre: complicitatea mulţumită cu viaţa.

Într-un război, nici măcar un om nu mai poate crede că are să trăiască veşnic.

Diavolul Sfredelin către nepotul său Amărel, în „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” de C.S. Lewis

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s