Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Părinții Bisericii #20 – Ambrozie al Milanului


După cum am putut vedea până acum, secolul al IV-lea a fost marcat deopotrivă de confruntări între credința cea dreaptă și erezii, dar și de apariția unor cunoscători și apărători curajoși și elocvenți ai adevărului revelat. Cele două ramuri ale Bisericii, cea răsăriteană și cea apuseană, comunicau „în duh și în adevăr”, iar această unitate le-a ajutat să depășească mai ușor încercările din interiorul sau din exteriorul lor. Într-un astfel de secol, patriarhul Alexandriei, Atanasie cel Mare, a găsit în Roma creștină un sprijin sigur împotriva prigonitorilor săi eretici. De asemenea, Ieronim, autorul traducerii latine a Sfintei Scripturi, Vulgata, cerceta cu multă atenție bogăția spirituală a Răsăritului creștin, din operele din Antiohia, Egipt sau Palestina. Tot atunci, Ioan Casian pleca din zona Dobrogei de azi, ajungând în vestul Europei și legându-și numele de începuturile organizării monahismului occidental. Tot în acest secol, Rufin de Aquileia a tradus în limba latină scrieri importante ale lui Vasile cel Mare sau Grigorie de Nazianz.

Între Părinții apuseni din secolul al IV-lea, pentru care comuniunea cu creștinătatea răsăriteană a avut o semnificație specială, un loc deosebit îl ocupă Ambrozie al Milanului (339 – 397). La modelarea caracterului său distins, moral și armonios au contribuit de asemenea studiile juridice făcute cu conștiinciozitate, dar responsablilitățile sale de guvernator, înainte de a fi ales episcop al Milanului. De altfel, ca guvernator, Ambrozie a încercat să calmeze spiritele, pentru ca biserica din Milan să aleagă în mod pașnic un nou episcop, în anul 374. Episcopul de dinainte fusese arian, iar trinitarienii și doreau să readucă aproape cu forța Milanul la dreapta credință. Deși nu era prieten al arienilor, totuși, era atât de bine văzut ca guvernator, încât ambele tabere îl simpatizau. Așa că, spre uimirea sa, după discursul ținut cu această ocazie, ambele tabere au strigat că îl vor pe guvernatorul Ambrozie ca episcop. Astfel la 24 noiembrie 374, Ambrozie a fost botezat, iar la 7 decembrie 374 a fost consacrat episcop și înscăunat ca întâistătător al Episcopiei de Milano.

Continuă lectura „Părinții Bisericii #20 – Ambrozie al Milanului”

#SCRIPTUM20 – „La bine și la rău – când apar copiii” de Patrick și Ruth Schwenk (cu invitat)


În 2021, librăria și editura Scriptum împlinește 20 de ani de activitate, și 25 de ani de existență ca firmă. Dat fiind faptul că și noi am prezentat în emisiunile CARTEA E O VIAȚĂ și aici pe blog o mulțime de cărți ale editurii, sărbătorim și noi împreună cu Scriptum! Iar pentru această ocazie specială, vă readucem în atenție cărțile editurii pe care le-am prezentat de-a lungul timpului, dar și cărți pe care nu le-am prezentat, până acum, pe blog (ci doar în emisiune), cum este cea de astăzi.

Le puteți face o vizită celor de la Scriptum aici. De asemenea, nu uitați de giveaway-urile lor lunare. Puteți descoperi cadoul din luna iunie și regulamentul aici.

Pentru că săptămâna aceasta am sărbătorit Ziua Copilului și am avut și pe blog, în ultima lună, mai multe articole care să ne inspire pentru această ocazie, mai zăbovim puțin cu această temă (Articolele pot fi citite aici: De ce să citești cărți pentru copii, Inspirație pentru Ziua Copilului 2021 – ce povești am mai descoperit, resurse biblice și cărți de activități, Inspirație pentru Ziua Copilului 2021 – Andreea Ștefănică, Inspirație pentru Ziua Copilului 2021 – de la copii pentru copii – Alessia Stoican (14 ani), Inspirație pentru Ziua Copilului 2021 – de la copii pentru copii – Melania Roman (9 ani)).

Te iau să-mi fii soț, să te susțin și să te am aproape din această zi, la bine și la greu, în bogăție sau în sărăcie, în boală și în sănătate, să te iubesc și să te prețuiesc, până când moartea ne va despărți.

Acesta este jurământul pe care mulți soți îl rostesc în ziua nunții lor, într-o formă sau alta. Dar ar mai trebui adăugată încă o clauză: când vom fi doar noi doi, și când vom avea copii. Pentru că, după cum vedem deseori în jurul nostru, trecerea de la statutul de cuplu căsătorit la cel de părinți poate fi dificilă. Mai puțin somn, buget restrâns. Program încărcat. Iar uneori promisiunea de a fi împreună „la bine și la greu” este neglijată, iar cuplul are de suferit.

Patrick și Ruth Schwenk, autorii cărții La bine și la rău – când apar copiii, pe care v-o aducem în atenție astăzi, ne învață că odraslele noastre pot să ne fie alături în căsnicie, dar nu trebuie să intervină în relația dintre soți și ne arată cum ne putem onora jurământul din ziua nunții, chiar și în această nouă etapă, uneori foarte copleșitoare, de părinți.

Continuă lectura „#SCRIPTUM20 – „La bine și la rău – când apar copiii” de Patrick și Ruth Schwenk (cu invitat)”

Devenind o prezență vindecătoare #19


Putem să-L întâlnim pe Dumnezeu doar în momentul prezent. Acesta este spațiul în care Dumnezeu hotărăște să-Și limiteze propria putere. Noi alegem dacă trăim sau nu în momentul prezent. Putem să luăm decizii doar în momentul prezent. Putem să ne bucurăm de priveliști și de sunete doar în momentul prezent. Putem să iubim, să urâm, să cântăm sau să plângem doar în momentul prezent. Dintre toate dimensiunile temporale, doar momentul prezent poate fi folosit pentru pocăință. Din nefericire, mintea blochează contactul cu prezentul de fiecare dată când are șansa să facă acest lucru. (…) Mintea nu poate controla prezentul, timpul în care se întâmplă lucrurile, și de aceea pretinde că el nu există. Acest lucru îl face pe om să se comporte total inconștient, precum o caracatiță care încearcă să scape înotând în multe direcții. Acest lucru îl forțează pe om să aștepte ca mintea lui să absoarbă un eveniment, care până atunci devine un eveniment din trecut, înainte ca omului să i se permită să îl trăiască. Una dintre funcțiile rugăciunii este să ne aducă în momentul prezent și să ne ajute să rămânem în el. (Arhim. Meletios Webber, Bread Water Wine and Oil, 2007).

Atenția neabătută asupra momentului prezent naște stabilitatea interioară. Stabilitatea interioară naște trezvie și totodată dăruiește o înțelegere contemplativă a luptei duhovnicești. Sf. Isihie

Dr. Albert S. Rossi – Cum să devii o prezență vindecătoare

Părinții Bisericii #19 – Ioan Casian


Între cele mai importante contribuții ale monahilor la viața Bisericii de-a lungul secolelor a fost frecventa lor participare la dezbaterile teologice și la lupta împotriva ereziilor. Izvorând din experiența lor personală cu privire la adevărurile de credință, dobândite prin asceză, rugăciune neîncetată și meditație la realitățile cerești, adesea monahii au reușit să afirme cu o rară intensitate și acuratețe învățăturile creștine tradiționale.

Un astfel de exemplu îl constituie viața și lucrarea lui Ioan Casian (c. 340-435). Ioan s-a născut în Dobrogea în jurul anului 360. Pe la 20 de ani, a intrat într-o mănăstire din Betleem, apoi a călătorit pentru a cunoaște comunitățile monahale înființate de Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur. A petrecut aproape zece ani alături de părinții pustiei, în Egipt, învățând și sorbind înțelepciunea lor cu privire la viața duhovnicească. A fost hirotonit diacon la Constantinopol, iar de acolo s-a mutat în sudul Franței, unde a întemeiat două mănăstiri, după modelul egiptean.

Dintre lucrările sale se numără Convorbiri duhovnicești și Despre cele opt gânduri ale răutății din Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii.

În acea perioadă, Biserica Apuseană era prinsă în convulsiile controversei pelagiene, generată de afirmațiile lui Pelagius că omul se poate mântui prin sine însuși, fără ajutorul harului divin, pur și simplu prin hotărârea și puterea voinței sale de a alege totdeauna binele. Răspunzând acestei învățături eretice, influentul Părinte Bisericesc din vestul Africii de Nord, Augustin de Hippo (354-430) a mers cu argumentația la cealaltă extremă, că omul, prin păcatul lui Adam, a devenit total vicios, așa încât el nu poate face nimic în procesul mântuirii – și din această pricină, Dumnezeu trebuie să facă totul în lucrarea de mântuire.

Să aruncăm o scurtă privire la modul în care Ioan Casian, încercând să păstreze un echilibru între cele două extreme, descrie relația dintre harul divin și voința liberă a omului, în sinergia Dumnezeu-om, în procesul de mântuire:

Și de aceea, toți părinții dreptcredincioși care au învățat desăvârșirea inimii nu din cearta deșartă a cuvintelor, ci din fapte și din experiență, spun că lucrarea darului dumnezeiesc constă în primul rând în aceea că fiecare este înflăcărat de dorința a tot ceea ce este bine, dar că depinde de libertatea noastră de alegere să înclinăm într-o parte sau în cealaltă. În al doilea rând, este harul dumnezeiesc cel prin care pot fi traduse în fapte virtuțile, dar așa încât să nu se nimicească puterea liberei voințe, iar în al treilea rând depinde de darurile lui Dumnezeu să se stăruie în virtuțile dobândite, dar așa încât libertatea să nu se simtă robită. Astfel, trebuie să credem că Dumnezeu săvârșește toate în toți, îndrumându-ne, ocrotindu-ne și apărându-ne, fără să înlăture libertatea voinței, pe care El Însuși ne-a dăruit-o.

Deci, putem fi siguri că oricărui suflet îi sunt sădite din bunăvoința Creatorului semințele virtuților. Dar dacă acestea nu sunt sprijinite de ajutorul lui Dumnezeu, nu pot ajunge la o dezvoltare desăvârșită, fiindcă, potrivit cuvintelor apostolului: „Nici cel ce plantează nu est ceva, nici cel ce udă, ci Dumnezeu, Care face să crească, este totul.” (1 Corinteni 3:7)

Apostolul nu ne-ar fi învățat spunând „Cu frică și cu cutemur lucrați la mântuirea voastră” (Filipeni 2.12) dacă n-ar fi știut că harul poate fi cultivat sau neglijat de noi. Dar, ca să nu creadă cineva că pentru lucrarea mântuirii nu este nevoie de ajutorul dumnezeiesc, adaugă „căci Dumnezeu este Cel Care lucrează în voi și ca să voiți, și ca să săvârșiți, după a Lui bunăvoință” (Filipeni 2:13) De aceea, sfătuindu-l pe Timotei, îi spune:„Nu fi nepăsător față de harul lui Dumnezeu, care este în tine (1 Timotei 4:14) și de asmenea: „de aceea te îndemn să ții aprins harul lui Dumnezeu, care este în tine” (2 Timotei 1:6). Scriind corintenilor, îi îndeamnă și-i sfătuiește să nu se facă nevrednici de harul lui Dumnezeu prin lucrări fără roadă. „Fiți împreună-lucrători cu Hristos, vă îndemn să nu primiți în zadar harul lui Dumnezeu” (2 Corinteni 6:1)

#SCRIPTUM20 – „Grija pentru suflet” de John Ortberg


În 2021, librăria și editura Scriptum împlinește 20 de ani de activitate, și 25 de ani de existență ca firmă. Dat fiind faptul că și noi am prezentat în emisiunile CARTEA E O VIAȚĂ și aici pe blog o mulțime de cărți ale editurii, sărbătorim și noi împreună cu Scriptum! Iar pentru această ocazie specială, vă readucem în atenție cărțile editurii pe care le-am prezentat de-a lungul timpului. Sperăm ca ideile din aceste cărți să vă fie și vouă de folos așa cum ne-au fost și nouă. Dacă nu le-ați citit încă, acum este momentul! Dacă le-ați citit deja și vă reamintiți cu drag de ele, puteți să le faceți cadou cuiva care să experimenteze mai departe bucuria unei cărți bune.

Le puteți face o vizită celor de la Scriptum aici. De asemenea, nu uitați de giveaway-urile lor lunare. Puteți descoperi cadoul din luna mai și regulamentul aici.

Ce-ar fi să ne oprim puţin din alergarea noastră şi preocuparea pentru trupul nostru şi lucrurile materiale şi să ne îndreptăm atenţia spre sufletul nostru şi modul în care îl putem îngriji? Iată subiectul pe care vi-l aducem în atenție astăzi – mai ales în astfel de zile tumultoase. Ne va ajuta în acest scop cartea lui John Ortberg, Grija pentru suflet, care, la momentul înregistrării episodului nostru CARTEA E O VIAȚĂ, era proaspăt tradusă în limba română.

Continuă lectura „#SCRIPTUM20 – „Grija pentru suflet” de John Ortberg”